2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înstărire sf [At: I. IONESCU, C. 54/21 / Pl: ~ri / E: înstări] Îmbogățire.

ÎNSTĂRÍ, înstăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbogăți. – În + stare.

ÎNSTĂRÍ, înstăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbogăți. – În + stare.

înstări vtr [At: I. IONESCU, D. 179 / Pzi: ~esc / E: în- + stare] 1-2 A (se) îmbogăți.

ÎNSTĂRÍ, înstăresc, vb. IV. Refl. A se îmbogăți, a se înavuți, a face stare. În cîțiva ani m-aș înstări cu bani, m-aș tot acăța de poalele boierilor, pîn’ ce m-aș încuiba frumos în arhontologhie. ALECSANDRI, T. 1328.

A SE ÎNSTĂRÍ mă ~ésc intranz. A deveni bogat; a acumula bunuri materiale în cantități mari; a se înavuți. /în + stare

A ÎNSTĂRÍ ~ésc tranz. rar A face să se înstărească; a înavuți. [Sil. în-stă-] /în + stare

înstărì v. a căpăta stare, a se înavuți.

înstărésc v. tr. (d. stare, avere). Îmbogățesc, înavuțesc. V. refl. Mă îmbogățesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înstărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înstărésc, imperf. 3 sg. înstăreá; conj. prez. 3 înstăreáscă

înstărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înstărésc, imperf. 3 sg. înstăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înstăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSTĂRI vb. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăți, a se înavuți, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.)

Intrare: înstărire
înstărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstărire
  • ‑nstărire
  • înstărirea
  • ‑nstărirea
plural
  • înstăriri
  • ‑nstăriri
  • înstăririle
  • ‑nstăririle
genitiv-dativ singular
  • înstăriri
  • ‑nstăriri
  • înstăririi
  • ‑nstăririi
plural
  • înstăriri
  • ‑nstăriri
  • înstăririlor
  • ‑nstăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: înstări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înstări
  • ‑nstări
  • înstărire
  • ‑nstărire
  • înstărit
  • ‑nstărit
  • înstăritu‑
  • ‑nstăritu‑
  • înstărind
  • ‑nstărind
  • înstărindu‑
  • ‑nstărindu‑
singular plural
  • înstărește
  • ‑nstărește
  • înstăriți
  • ‑nstăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înstăresc
  • ‑nstăresc
(să)
  • înstăresc
  • ‑nstăresc
  • înstăream
  • ‑nstăream
  • înstării
  • ‑nstării
  • înstărisem
  • ‑nstărisem
a II-a (tu)
  • înstărești
  • ‑nstărești
(să)
  • înstărești
  • ‑nstărești
  • înstăreai
  • ‑nstăreai
  • înstăriși
  • ‑nstăriși
  • înstăriseși
  • ‑nstăriseși
a III-a (el, ea)
  • înstărește
  • ‑nstărește
(să)
  • înstărească
  • ‑nstărească
  • înstărea
  • ‑nstărea
  • înstări
  • ‑nstări
  • înstărise
  • ‑nstărise
plural I (noi)
  • înstărim
  • ‑nstărim
(să)
  • înstărim
  • ‑nstărim
  • înstăream
  • ‑nstăream
  • înstărirăm
  • ‑nstărirăm
  • înstăriserăm
  • ‑nstăriserăm
  • înstărisem
  • ‑nstărisem
a II-a (voi)
  • înstăriți
  • ‑nstăriți
(să)
  • înstăriți
  • ‑nstăriți
  • înstăreați
  • ‑nstăreați
  • înstărirăți
  • ‑nstărirăți
  • înstăriserăți
  • ‑nstăriserăți
  • înstăriseți
  • ‑nstăriseți
a III-a (ei, ele)
  • înstăresc
  • ‑nstăresc
(să)
  • înstărească
  • ‑nstărească
  • înstăreau
  • ‑nstăreau
  • înstări
  • ‑nstări
  • înstăriseră
  • ‑nstăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înstări înstărit

  • 1. A (se) îmbogăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbogăți înavuți antonime: sărăci attach_file un exemplu
    exemple
    • În cîțiva ani m-aș înstări cu bani, m-aș tot acăța de poalele boierilor, pîn’ ce m-aș încuiba frumos în arhontologhie. ALECSANDRI, T. 1328.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + stare
    surse: DEX '09 DEX '98