5 definiții pentru înstăpâni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSTĂPÂNÍ, înstăpânesc, vb. IV. Refl. A se face stăpân pe ceva. – În + stăpâni.

ÎNSTĂPÂNÍ, înstăpânesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face stăpân pe ceva. – În + stăpân.

ÎNSTĂPÎNÍ, înstăpînesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face stăpîn, a lua ceva în stăpînire. Deodată căzu Un șoim din cer... În ponorul unde se-nstăpînise Șarpele străjer. TOMA, C. V. 338.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înstăpâní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înstăpânéște, imperf. 3 sg. se înstăpâneá; conj. prez. 3 se înstăpâneáscă

înstăpâní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înstăpânésc, imperf. 3 sg. înstăpâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. înstăpâneáscă

Intrare: înstăpâni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înstăpâni
  • ‑nstăpâni
  • înstăpânire
  • ‑nstăpânire
  • înstăpânit
  • ‑nstăpânit
  • înstăpânitu‑
  • ‑nstăpânitu‑
  • înstăpânind
  • ‑nstăpânind
  • înstăpânindu‑
  • ‑nstăpânindu‑
singular plural
  • înstăpânește
  • ‑nstăpânește
  • înstăpâniți
  • ‑nstăpâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înstăpânesc
  • ‑nstăpânesc
(să)
  • înstăpânesc
  • ‑nstăpânesc
  • înstăpâneam
  • ‑nstăpâneam
  • înstăpânii
  • ‑nstăpânii
  • înstăpânisem
  • ‑nstăpânisem
a II-a (tu)
  • înstăpânești
  • ‑nstăpânești
(să)
  • înstăpânești
  • ‑nstăpânești
  • înstăpâneai
  • ‑nstăpâneai
  • înstăpâniși
  • ‑nstăpâniși
  • înstăpâniseși
  • ‑nstăpâniseși
a III-a (el, ea)
  • înstăpânește
  • ‑nstăpânește
(să)
  • înstăpânească
  • ‑nstăpânească
  • înstăpânea
  • ‑nstăpânea
  • înstăpâni
  • ‑nstăpâni
  • înstăpânise
  • ‑nstăpânise
plural I (noi)
  • înstăpânim
  • ‑nstăpânim
(să)
  • înstăpânim
  • ‑nstăpânim
  • înstăpâneam
  • ‑nstăpâneam
  • înstăpânirăm
  • ‑nstăpânirăm
  • înstăpâniserăm
  • ‑nstăpâniserăm
  • înstăpânisem
  • ‑nstăpânisem
a II-a (voi)
  • înstăpâniți
  • ‑nstăpâniți
(să)
  • înstăpâniți
  • ‑nstăpâniți
  • înstăpâneați
  • ‑nstăpâneați
  • înstăpânirăți
  • ‑nstăpânirăți
  • înstăpâniserăți
  • ‑nstăpâniserăți
  • înstăpâniseți
  • ‑nstăpâniseți
a III-a (ei, ele)
  • înstăpânesc
  • ‑nstăpânesc
(să)
  • înstăpânească
  • ‑nstăpânească
  • înstăpâneau
  • ‑nstăpâneau
  • înstăpâni
  • ‑nstăpâni
  • înstăpâniseră
  • ‑nstăpâniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înstăpâni

  • 1. rar A se face stăpân pe ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Deodată căzu Un șoim din cer... În ponorul unde se-nstăpînise Șarpele străjer. TOMA, C. V. 338.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + stăpân
    surse: DEX '09 DEX '98