2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSPUMEGÁT, -Ă, înspumegați, -te, adj. (Rar) Înspumat. – V. înspumega.

ÎNSPUMEGÁT, -Ă, înspumegați, -te, adj. (Rar) Înspumat. – V. înspumega.

înspumegat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: înspumega] (Rar) Înspumat (1).

ÎNSPUMEGÁT, -Ă, înspumegați, -te, adj. (Rar) Înspumat. Și alăturea, sub stîncă, Se cască rîpă adîncă Unde urlă zbuciumat Rîul mic înspumegat. DEȘLIU, M. 65.

ÎNSPUMEGÁ, înspúmeg, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înspuma. – În + spumega.

ÎNSPUMEGÁ, înspúmeg, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înspuma. – În + spumega.

înspumega [At: MURNU, O. 92 / Pzi: înspumeg / E: în- + spumega] 1-2 vtr A (se) înspuma (1-2). 3 vi (Fig) A se frământa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înspumegá (a ~) vb., ind. prez. 3 înspúmegă

înspumegá vb., ind. prez. 3 sg. înspúmegă

Intrare: înspumegat
înspumegat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înspumegat
  • ‑nspumegat
  • înspumegatul
  • înspumegatu‑
  • ‑nspumegatul
  • ‑nspumegatu‑
  • înspumega
  • ‑nspumega
  • înspumegata
  • ‑nspumegata
plural
  • înspumegați
  • ‑nspumegați
  • înspumegații
  • ‑nspumegații
  • înspumegate
  • ‑nspumegate
  • înspumegatele
  • ‑nspumegatele
genitiv-dativ singular
  • înspumegat
  • ‑nspumegat
  • înspumegatului
  • ‑nspumegatului
  • înspumegate
  • ‑nspumegate
  • înspumegatei
  • ‑nspumegatei
plural
  • înspumegați
  • ‑nspumegați
  • înspumegaților
  • ‑nspumegaților
  • înspumegate
  • ‑nspumegate
  • înspumegatelor
  • ‑nspumegatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înspumega
verb (VT15)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înspumega
  • ‑nspumega
  • înspumegare
  • ‑nspumegare
  • înspumegat
  • ‑nspumegat
  • înspumegatu‑
  • ‑nspumegatu‑
  • înspumegând
  • ‑nspumegând
  • înspumegându‑
  • ‑nspumegându‑
singular plural
  • înspumegă
  • ‑nspumegă
  • înspumegați
  • ‑nspumegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înspumeg
  • ‑nspumeg
(să)
  • înspumeg
  • ‑nspumeg
  • înspumegam
  • ‑nspumegam
  • înspumegai
  • ‑nspumegai
  • înspumegasem
  • ‑nspumegasem
a II-a (tu)
  • înspumegi
  • ‑nspumegi
(să)
  • înspumegi
  • ‑nspumegi
  • înspumegai
  • ‑nspumegai
  • înspumegași
  • ‑nspumegași
  • înspumegaseși
  • ‑nspumegaseși
a III-a (el, ea)
  • înspumegă
  • ‑nspumegă
(să)
  • înspumege
  • ‑nspumege
  • înspumega
  • ‑nspumega
  • înspumegă
  • ‑nspumegă
  • înspumegase
  • ‑nspumegase
plural I (noi)
  • înspumegăm
  • ‑nspumegăm
(să)
  • înspumegăm
  • ‑nspumegăm
  • înspumegam
  • ‑nspumegam
  • înspumegarăm
  • ‑nspumegarăm
  • înspumegaserăm
  • ‑nspumegaserăm
  • înspumegasem
  • ‑nspumegasem
a II-a (voi)
  • înspumegați
  • ‑nspumegați
(să)
  • înspumegați
  • ‑nspumegați
  • înspumegați
  • ‑nspumegați
  • înspumegarăți
  • ‑nspumegarăți
  • înspumegaserăți
  • ‑nspumegaserăți
  • înspumegaseți
  • ‑nspumegaseți
a III-a (ei, ele)
  • înspumegă
  • ‑nspumegă
(să)
  • înspumege
  • ‑nspumege
  • înspumegau
  • ‑nspumegau
  • înspumega
  • ‑nspumega
  • înspumegaseră
  • ‑nspumegaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înspumegat

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Și alăturea, sub stîncă, Se cască rîpă adîncă Unde urlă zbuciumat Rîul mic înspumegat. DEȘLIU, M. 65.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înspumega
    surse: DEX '09 DEX '98