2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însplinat1 sn [At: DAMÉ, T. 30 / Pl: ~uri / E: însplina] (Reg) 1-2 Însplinare (1-2). 3 (Prt) Îmbogățire. 4 Însplinare (4).

însplinat2, ~ă a [At: GRIGORIU-RIGO, MED. II, 21 / Pl: ~ați, ~e / E: însplina] (Înv; d. vite) Bolnav de splină.

însplinat n. boală de splină (la vite).

însplina [At: JIPESCU, O. 148 / V: (pmz) ~spil~ / Pzi: ~nez / E: în- + splină] 1 vr (Reg; d. vite) A se îmbolnăvi de splină Si: a se însplinoșa. 2 vt A face o puncție în splina vitelor bolnave. 3 vt (Reg; prt) A se îmbogăți.

ÎNSPLINÁ, însplinez, vb. I. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de splină. – Din în- + splină.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

însplinát, însplinátă, adj. (reg.) cu boală de splină.

înspliná pers. 3 sg. însplineáză, vb. I (reg.) 1. (refl.; despre vite) a se îmbolnăvi de splină, a căpăta boală de splină; a dălăpi. 2. (refl.; fig.) a face avere, stare, cheag; a se îmbogăți.

Intrare: însplinat
însplinat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însplinat
  • ‑nsplinat
  • însplinatul
  • însplinatu‑
  • ‑nsplinatul
  • ‑nsplinatu‑
  • însplina
  • ‑nsplina
  • însplinata
  • ‑nsplinata
plural
  • însplinați
  • ‑nsplinați
  • însplinații
  • ‑nsplinații
  • însplinate
  • ‑nsplinate
  • însplinatele
  • ‑nsplinatele
genitiv-dativ singular
  • însplinat
  • ‑nsplinat
  • însplinatului
  • ‑nsplinatului
  • însplinate
  • ‑nsplinate
  • însplinatei
  • ‑nsplinatei
plural
  • însplinați
  • ‑nsplinați
  • însplinaților
  • ‑nsplinaților
  • însplinate
  • ‑nsplinate
  • însplinatelor
  • ‑nsplinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: însplina
verb (V201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însplina
  • ‑nsplina
  • însplinare
  • ‑nsplinare
  • însplinat
  • ‑nsplinat
  • însplinatu‑
  • ‑nsplinatu‑
  • însplinând
  • ‑nsplinând
  • însplinându‑
  • ‑nsplinându‑
singular plural
  • însplinea
  • ‑nsplinea
  • însplinați
  • ‑nsplinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însplinez
  • ‑nsplinez
(să)
  • însplinez
  • ‑nsplinez
  • însplinam
  • ‑nsplinam
  • însplinai
  • ‑nsplinai
  • însplinasem
  • ‑nsplinasem
a II-a (tu)
  • însplinezi
  • ‑nsplinezi
(să)
  • însplinezi
  • ‑nsplinezi
  • însplinai
  • ‑nsplinai
  • însplinași
  • ‑nsplinași
  • însplinaseși
  • ‑nsplinaseși
a III-a (el, ea)
  • însplinea
  • ‑nsplinea
(să)
  • însplineze
  • ‑nsplineze
  • însplina
  • ‑nsplina
  • însplină
  • ‑nsplină
  • însplinase
  • ‑nsplinase
plural I (noi)
  • însplinăm
  • ‑nsplinăm
(să)
  • însplinăm
  • ‑nsplinăm
  • însplinam
  • ‑nsplinam
  • însplinarăm
  • ‑nsplinarăm
  • însplinaserăm
  • ‑nsplinaserăm
  • însplinasem
  • ‑nsplinasem
a II-a (voi)
  • însplinați
  • ‑nsplinați
(să)
  • însplinați
  • ‑nsplinați
  • însplinați
  • ‑nsplinați
  • însplinarăți
  • ‑nsplinarăți
  • însplinaserăți
  • ‑nsplinaserăți
  • însplinaseți
  • ‑nsplinaseți
a III-a (ei, ele)
  • însplinea
  • ‑nsplinea
(să)
  • însplineze
  • ‑nsplineze
  • însplinau
  • ‑nsplinau
  • însplina
  • ‑nsplina
  • însplinaseră
  • ‑nsplinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)