2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înrodi vi [At: DA ms / Pzi: ~desc / E: în- + rodi] (Înv) A rodi.

RODÍ, rodesc, vb. IV. Intranz. A produce roade. Ogorul lui rodea și livada înflorea. SADOVEANU, O. VII 117. Toți copacii înfrunzesc, Dar mulți din ei nu rodesc. PANN, P. V. I 105. Via-n vară înflorește, Iar în toamnă cum rodește, Vine graur de-o ciupește. ALECSANDRI, P. P. 334. ◊ Fig. Numai în suferință crește și rodește iubirea cea mare, cea adevărată și biruitoare. REBREANU, P. S. 56. (Tranz.) Vede cineva toată tinerimea aceea rătăcită a-și număra ceasurile în care n-a rodit nimic. BOLLIAC, O. 49. ◊ Tranz. fact. S-ar zice că sîngele vărsat de mine rodește pămîntul. GANE, la CADE. – Variantă: înrodí (DELAVRANCEA, S. 81) vb. IV.

înrodì v. a face roditor, a fecunda: soarele milostiv înrodește brazda BĂLC.

rodésc v. tr. și intr. (vsl. roditi, a naște). Produc, fac poame, daŭ roade: toțĭ copaciĭ înfrunzesc, dar mulțĭ din eĭ nu rodesc. V. refl. Vechĭ. A se prăsi, a se reproduce. – Și înr- (vest).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: înrodire
înrodire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrodire
  • ‑nrodire
  • înrodirea
  • ‑nrodirea
plural
  • înrodiri
  • ‑nrodiri
  • înrodirile
  • ‑nrodirile
genitiv-dativ singular
  • înrodiri
  • ‑nrodiri
  • înrodirii
  • ‑nrodirii
plural
  • înrodiri
  • ‑nrodiri
  • înrodirilor
  • ‑nrodirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înrodi
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înrodi
  • ‑nrodi
  • înrodire
  • ‑nrodire
  • înrodit
  • ‑nrodit
  • înroditu‑
  • ‑nroditu‑
  • înrodind
  • ‑nrodind
  • înrodindu‑
  • ‑nrodindu‑
singular plural
  • înrodește
  • ‑nrodește
  • înrodiți
  • ‑nrodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înrodesc
  • ‑nrodesc
(să)
  • înrodesc
  • ‑nrodesc
  • înrodeam
  • ‑nrodeam
  • înrodii
  • ‑nrodii
  • înrodisem
  • ‑nrodisem
a II-a (tu)
  • înrodești
  • ‑nrodești
(să)
  • înrodești
  • ‑nrodești
  • înrodeai
  • ‑nrodeai
  • înrodiși
  • ‑nrodiși
  • înrodiseși
  • ‑nrodiseși
a III-a (el, ea)
  • înrodește
  • ‑nrodește
(să)
  • înrodească
  • ‑nrodească
  • înrodea
  • ‑nrodea
  • înrodi
  • ‑nrodi
  • înrodise
  • ‑nrodise
plural I (noi)
  • înrodim
  • ‑nrodim
(să)
  • înrodim
  • ‑nrodim
  • înrodeam
  • ‑nrodeam
  • înrodirăm
  • ‑nrodirăm
  • înrodiserăm
  • ‑nrodiserăm
  • înrodisem
  • ‑nrodisem
a II-a (voi)
  • înrodiți
  • ‑nrodiți
(să)
  • înrodiți
  • ‑nrodiți
  • înrodeați
  • ‑nrodeați
  • înrodirăți
  • ‑nrodirăți
  • înrodiserăți
  • ‑nrodiserăți
  • înrodiseți
  • ‑nrodiseți
a III-a (ei, ele)
  • înrodesc
  • ‑nrodesc
(să)
  • înrodească
  • ‑nrodească
  • înrodeau
  • ‑nrodeau
  • înrodi
  • ‑nrodi
  • înrodiseră
  • ‑nrodiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)