10 definiții pentru înrăma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNRĂMÁ, înrămez, vb. I. Tranz. A pune un obiect în ramă; a încadra. – În + ramă.

ÎNRĂMÁ, înrămez, vb. I. Tranz. A pune un obiect în ramă; a încadra. – În + ramă.

înrăma vt [At: DEX / Pzi: ~mez / E: în- + ramă] A pune un obiect în ramă Si: a încadra.

ÎNRĂMÁ, înrămez, vb. I. Tranz. A pune (un obiect) în ramă. V. încadra. Fericită, Adriana îl rugă să le primească [tablourile] din partea lor, scuzîndu-se că nu au avut posibilitatea să le înrămeze. CAMIL PETRESCU, N. 168.

A ÎNRĂMÁ ~éz tranz. A pune în ramă; a încadra. /în + ramă

înrămare sf [At: MDA ms / Pl: ~mări / E: înrăma] Punere a unui obiect în ramă.

*înraméz, a -ămá, v. tr. (d. ramă). Pun în ramă, încadrez (un tabloŭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înrămá (a ~) vb., ind. prez. 3 înrămeáză

înrămá vb., ind. prez. 1 sg. înrăméz, 3 sg. și pl. înrămeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNRĂMÁ vb. a încadra. (A ~ un tablou.)

ÎNRĂMA vb. a încadra. (A ~ un tablou.)

Intrare: înrăma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înrăma
  • ‑nrăma
  • înrămare
  • ‑nrămare
  • înrămat
  • ‑nrămat
  • înrămatu‑
  • ‑nrămatu‑
  • înrămând
  • ‑nrămând
  • înrămându‑
  • ‑nrămându‑
singular plural
  • înrămea
  • ‑nrămea
  • înrămați
  • ‑nrămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înrămez
  • ‑nrămez
(să)
  • înrămez
  • ‑nrămez
  • înrămam
  • ‑nrămam
  • înrămai
  • ‑nrămai
  • înrămasem
  • ‑nrămasem
a II-a (tu)
  • înrămezi
  • ‑nrămezi
(să)
  • înrămezi
  • ‑nrămezi
  • înrămai
  • ‑nrămai
  • înrămași
  • ‑nrămași
  • înrămaseși
  • ‑nrămaseși
a III-a (el, ea)
  • înrămea
  • ‑nrămea
(să)
  • înrămeze
  • ‑nrămeze
  • înrăma
  • ‑nrăma
  • înrămă
  • ‑nrămă
  • înrămase
  • ‑nrămase
plural I (noi)
  • înrămăm
  • ‑nrămăm
(să)
  • înrămăm
  • ‑nrămăm
  • înrămam
  • ‑nrămam
  • înrămarăm
  • ‑nrămarăm
  • înrămaserăm
  • ‑nrămaserăm
  • înrămasem
  • ‑nrămasem
a II-a (voi)
  • înrămați
  • ‑nrămați
(să)
  • înrămați
  • ‑nrămați
  • înrămați
  • ‑nrămați
  • înrămarăți
  • ‑nrămarăți
  • înrămaserăți
  • ‑nrămaserăți
  • înrămaseți
  • ‑nrămaseți
a III-a (ei, ele)
  • înrămea
  • ‑nrămea
(să)
  • înrămeze
  • ‑nrămeze
  • înrămau
  • ‑nrămau
  • înrăma
  • ‑nrăma
  • înrămaseră
  • ‑nrămaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înrăma înrămare

  • 1. A pune un obiect în ramă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încadra attach_file un exemplu
    exemple
    • Fericită, Adriana îl rugă să le primească [tablourile] din partea lor, scuzîndu-se că nu au avut posibilitatea să le înrămeze. CAMIL PETRESCU, N. 168.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + ramă
    surse: DEX '09 DEX '98