9 definiții pentru înnoitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNOITÓR, -OÁRE, înnoitori, -oare, adj. Care înnoiește, inovează, regenerează; novator. [Pr.: -no-i-] – Înnoi + suf. -tor.

ÎNNOITÓR, -OÁRE, înnoitori, -oare, adj. Care înnoiește, inovează, regenerează; novator. [Pr.: -no-i-] – Înnoi + suf. -tor.

înnoitor, ~oare smf, a [At: BIBLIA (1688) 7/48 / S și: îno~ / Pl: ~i, ~oare / E: înnoi + ~tor] (Înv) 1-2 (Persoană) care inventează ceva. 3-4 (Persoană) care renovează.

ÎNNOITÓR, -OÁRE, înnoitori, -oare, adj. (Rar) Care înnoiește, schimbă, inovează. Metode înnoitoare.Învățătura lui Marx, Engels, Lenin, Stalin este o măreață forță înnoitoare și transformatoare a lumii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2765.

ÎNNOITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care înnoiește; în stare să inoveze; novator. /a înnoi + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnoitór (-no-i-) adj. m., pl. înnoitóri; f. sg. și pl. înnoitoáre

înnoitór adj. m. (sil. -no-i-), pl. înnoitóri; f. sg. și pl. înnoitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNNOITÓR adj. 1. inovator, modernizator. (O reformă ~oare.) 2. primenitor, reformator, regenerator, transformator, (livr.) novator. (O mișcare ~oare.) 3. v. inovator.

ÎNNOITOR adj. 1. modernizator. (O reformă ~; spirit ~.) 2. primenitor, reformator, regenerator, transformator, (livr.) novator. (O mișcare ~.)

Intrare: înnoitor
înnoitor adjectiv
  • silabație: în-no-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnoitor
  • ‑nnoitor
  • înnoitorul
  • înnoitoru‑
  • ‑nnoitorul
  • ‑nnoitoru‑
  • înnoitoare
  • ‑nnoitoare
  • înnoitoarea
  • ‑nnoitoarea
plural
  • înnoitori
  • ‑nnoitori
  • înnoitorii
  • ‑nnoitorii
  • înnoitoare
  • ‑nnoitoare
  • înnoitoarele
  • ‑nnoitoarele
genitiv-dativ singular
  • înnoitor
  • ‑nnoitor
  • înnoitorului
  • ‑nnoitorului
  • înnoitoare
  • ‑nnoitoare
  • înnoitoarei
  • ‑nnoitoarei
plural
  • înnoitori
  • ‑nnoitori
  • înnoitorilor
  • ‑nnoitorilor
  • înnoitoare
  • ‑nnoitoare
  • înnoitoarelor
  • ‑nnoitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnoitor

  • 1. Care înnoiește, inovează, regenerează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: novator, -oare (persoană) antonime: învechit attach_file 2 exemple
    exemple
    • Metode înnoitoare.
      surse: DLRLC
    • Învățătura lui Marx, Engels, Lenin, Stalin este o măreață forță înnoitoare și transformatoare a lumii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2765.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Înnoi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98