8 definiții pentru înnodătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNODĂTÚRĂ, înnodături, s. f. Înnodare; nod; lucru înnodat. – Înnoda + suf. -ătură.

ÎNNODĂTÚRĂ, înnodături, s. f. Înnodare; nod; lucru înnodat. – Înnoda + suf. -ătură.

înnodătu sf [At: ȘEZ. IV, 114 / S și: (înv) îno~ / Pl: ~ri / E: înnoda + -tură] (Reg) 1-2 Înnodare (1-2). 3 (Fig) Împerechere. 4 (Fig) Agonisire. 5 (Fam) Improvizare.

ÎNNODĂTÚRĂ, înnodături, s. f. Înnodare; nod; lucru înnodat. Cîte o mărgea de aur mat la fiecare înnodătură. CARAGIALE, O. III 19. Ochii rîndului de dinainte sînt legați de a pînzei de dinapoi prin înnodăturile unei alte ață. ȘEZ. IV 114.

ÎNNODĂTÚRĂ ~i f. 1) Obiect înnodat. 2) Loc unde ceva este înnodat. /a înnoda + suf. ~ătură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnodătúră s. f., g.-d. art. înnodătúrii; pl. înnodătúri

înnodătúră s. f., g.-d. art. înnodătúrii; pl. înnodătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNNODĂTÚRĂ s. v. înnodare, legare, legat, nod.

înnodătu s. v. ÎNNODARE. LEGARE. LEGAT. NOD.

Intrare: înnodătură
înnodătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnodătu
  • ‑nnodătu
  • înnodătura
  • ‑nnodătura
plural
  • înnodături
  • ‑nnodături
  • înnodăturile
  • ‑nnodăturile
genitiv-dativ singular
  • înnodături
  • ‑nnodături
  • înnodăturii
  • ‑nnodăturii
plural
  • înnodături
  • ‑nnodături
  • înnodăturilor
  • ‑nnodăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnodătură

  • 1. Lucru înnodat.
    exemple
    • Cîte o mărgea de aur mat la fiecare înnodătură. CARAGIALE, O. III 19.
      surse: DLRLC
    • Ochii rîndului de dinainte sînt legați de a pînzei de dinapoi prin înnodăturile unei alte ață. ȘEZ. IV 114.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Înnoda + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98