2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNEMURÍ1, înnemuresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face nemuritor, a imortaliza. – În + ne + muri (după fr. immortaliser).

ÎNNEMURÍ1, înnemuresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face nemuritor, a imortaliza. – În + ne + muri (după fr. immortaliser).

ÎNNEMURÍ2, înnemuresc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se înrudi. – În + neamuri (pl. lui neam).

ÎNNEMURÍ2, înnemuresc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se înrudi. – În + neamuri (pl. lui neam).

înnemuri1 vr [At: MARIAN, NA. 364 / S și: (înv) îne~ / Pzi: ~resc / E: în- + neam] 1-2 (Reg) A se înrudi (1-2).

înnemuri2 vt [At: ALECSANDRI, P. III, 528 / Pzi: ~resc / E: înnemurire] (Lit; îvr) A face nemuritor Si: a imortaliza.

ÎNNEMURÍ1, înnemuresc, vb. IV. Tranz. (Învechit, rar) A face nemuritor, a imortaliza. Arătat-am luncii lucrare de zînă, Prin care concertu-i l-ai înnemurit. ALECSANDRI, P. III 528.

ÎNNEMURÍ2, înnemuresc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni neam cu cineva (prin căsătoria sa sau a unui membru al familiei sale), a se înrudi cu cineva. Femeile... cele mai de aproape înnemurite cu nepoata. La TDRG.

A ÎNNEMURÍ ~ésc tranz. A face să se înnemurească. /în + ne + a muri

A SE ÎNNEMURÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni neam (unul cu altul); a se înrudi. 2) A fi neam (unul cu altul); a se înrudi. /în + ne + a muri

înemurésc (mă) v. refl. (d. neam, neamurĭ). Trans. Rar. Mă înrudesc. – Și nem- și înnem-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înnemurí1 (a ~) (a imortaliza) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnemurésc, imperf. 3 sg. înnemureá; conj. prez. 3 înnemureáscă

!înnemurí2 (a se ~) (reg.) (a se înrudi) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înnemuréște, imperf. 3 sg. se înnemureá; conj. prez. 3 se înnemureáscă

înnemurí (a imortaliza; a se înrudi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnemurésc, imperf. 3 sg. înnemureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnemureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNNEMURÍ vb. v. eterniza, imortaliza, înrudi, perpetua.

înnemuri vb. v. ETERNIZA. IMORTALIZA. ÎNRUDI. PERPETUA.

Intrare: înnemuri (imortaliza)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnemuri
  • ‑nnemuri
  • înnemurire
  • ‑nnemurire
  • înnemurit
  • ‑nnemurit
  • înnemuritu‑
  • ‑nnemuritu‑
  • înnemurind
  • ‑nnemurind
  • înnemurindu‑
  • ‑nnemurindu‑
singular plural
  • înnemurește
  • ‑nnemurește
  • înnemuriți
  • ‑nnemuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnemuresc
  • ‑nnemuresc
(să)
  • înnemuresc
  • ‑nnemuresc
  • înnemuream
  • ‑nnemuream
  • înnemurii
  • ‑nnemurii
  • înnemurisem
  • ‑nnemurisem
a II-a (tu)
  • înnemurești
  • ‑nnemurești
(să)
  • înnemurești
  • ‑nnemurești
  • înnemureai
  • ‑nnemureai
  • înnemuriși
  • ‑nnemuriși
  • înnemuriseși
  • ‑nnemuriseși
a III-a (el, ea)
  • înnemurește
  • ‑nnemurește
(să)
  • înnemurească
  • ‑nnemurească
  • înnemurea
  • ‑nnemurea
  • înnemuri
  • ‑nnemuri
  • înnemurise
  • ‑nnemurise
plural I (noi)
  • înnemurim
  • ‑nnemurim
(să)
  • înnemurim
  • ‑nnemurim
  • înnemuream
  • ‑nnemuream
  • înnemurirăm
  • ‑nnemurirăm
  • înnemuriserăm
  • ‑nnemuriserăm
  • înnemurisem
  • ‑nnemurisem
a II-a (voi)
  • înnemuriți
  • ‑nnemuriți
(să)
  • înnemuriți
  • ‑nnemuriți
  • înnemureați
  • ‑nnemureați
  • înnemurirăți
  • ‑nnemurirăți
  • înnemuriserăți
  • ‑nnemuriserăți
  • înnemuriseți
  • ‑nnemuriseți
a III-a (ei, ele)
  • înnemuresc
  • ‑nnemuresc
(să)
  • înnemurească
  • ‑nnemurească
  • înnemureau
  • ‑nnemureau
  • înnemuri
  • ‑nnemuri
  • înnemuriseră
  • ‑nnemuriseră
Intrare: înnemuri (înrudi)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnemuri
  • ‑nnemuri
  • înnemurire
  • ‑nnemurire
  • înnemurit
  • ‑nnemurit
  • înnemuritu‑
  • ‑nnemuritu‑
  • înnemurind
  • ‑nnemurind
  • înnemurindu‑
  • ‑nnemurindu‑
singular plural
  • înnemurește
  • ‑nnemurește
  • înnemuriți
  • ‑nnemuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnemuresc
  • ‑nnemuresc
(să)
  • înnemuresc
  • ‑nnemuresc
  • înnemuream
  • ‑nnemuream
  • înnemurii
  • ‑nnemurii
  • înnemurisem
  • ‑nnemurisem
a II-a (tu)
  • înnemurești
  • ‑nnemurești
(să)
  • înnemurești
  • ‑nnemurești
  • înnemureai
  • ‑nnemureai
  • înnemuriși
  • ‑nnemuriși
  • înnemuriseși
  • ‑nnemuriseși
a III-a (el, ea)
  • înnemurește
  • ‑nnemurește
(să)
  • înnemurească
  • ‑nnemurească
  • înnemurea
  • ‑nnemurea
  • înnemuri
  • ‑nnemuri
  • înnemurise
  • ‑nnemurise
plural I (noi)
  • înnemurim
  • ‑nnemurim
(să)
  • înnemurim
  • ‑nnemurim
  • înnemuream
  • ‑nnemuream
  • înnemurirăm
  • ‑nnemurirăm
  • înnemuriserăm
  • ‑nnemuriserăm
  • înnemurisem
  • ‑nnemurisem
a II-a (voi)
  • înnemuriți
  • ‑nnemuriți
(să)
  • înnemuriți
  • ‑nnemuriți
  • înnemureați
  • ‑nnemureați
  • înnemurirăți
  • ‑nnemurirăți
  • înnemuriserăți
  • ‑nnemuriserăți
  • înnemuriseți
  • ‑nnemuriseți
a III-a (ei, ele)
  • înnemuresc
  • ‑nnemuresc
(să)
  • înnemurească
  • ‑nnemurească
  • înnemureau
  • ‑nnemureau
  • înnemuri
  • ‑nnemuri
  • înnemuriseră
  • ‑nnemuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnemuri (imortaliza) înnemurire

etimologie:

înnemuri (înrudi)

etimologie:

  • În + neamuri (pluralul lui neam).
    surse: DEX '09