14 definiții pentru înmatricula inmatricula


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înmatricula vtr [At: DA ms / V: in~ / Pzi: ~lez / E: fr immatriculer] 1-2 (D. copiii de școală) A (se) înscrie în școală. 3-4 (D. recruți) A (se) înscrie în matricola unei unități militare. 5 vt (D. vehicule) A primi număr de înmatriculare și a putea circula.

ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.

ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.

ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. A înscrie în matriculă.

ÎNMATRICULÁ vb. I. tr. A înscrie într-o matriculă. [Cf. fr. immatriculer].

ÎNMATRICULÁ vb. tr. a înscrie într-o matriculă. (< fr. immatriculer, lat. immatriculare)

A ÎNMATRICULÁ ~éz tranz. (nume de persoane) A înscrie într-o matriculă; a trece într-o matriculă. [Sil. -ma-tri-cu-] /<fr. immatriculer, lat. immatriculare

înmatriculà v. a înscrie în ordine alfabetică sau numerică, într’o matriculă.

inmatricula v vz înmatricula

*imatriculéz v. tr. Înregistrez, înscriŭ în matriculă. – Și înmatriculez.

*inmatriculéz, V. imatriculez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 înmatriculeáză

înmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. înmatriculéz, 3 sg. și pl. înmatriculeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNMATRICULÁ vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)

ÎNMATRICULA vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)

Intrare: înmatricula
  • silabație: în-ma-tri-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmatricula
  • ‑nmatricula
  • înmatriculare
  • ‑nmatriculare
  • înmatriculat
  • ‑nmatriculat
  • înmatriculatu‑
  • ‑nmatriculatu‑
  • înmatriculând
  • ‑nmatriculând
  • înmatriculându‑
  • ‑nmatriculându‑
singular plural
  • înmatriculea
  • ‑nmatriculea
  • înmatriculați
  • ‑nmatriculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmatriculez
  • ‑nmatriculez
(să)
  • înmatriculez
  • ‑nmatriculez
  • înmatriculam
  • ‑nmatriculam
  • înmatriculai
  • ‑nmatriculai
  • înmatriculasem
  • ‑nmatriculasem
a II-a (tu)
  • înmatriculezi
  • ‑nmatriculezi
(să)
  • înmatriculezi
  • ‑nmatriculezi
  • înmatriculai
  • ‑nmatriculai
  • înmatriculași
  • ‑nmatriculași
  • înmatriculaseși
  • ‑nmatriculaseși
a III-a (el, ea)
  • înmatriculea
  • ‑nmatriculea
(să)
  • înmatriculeze
  • ‑nmatriculeze
  • înmatricula
  • ‑nmatricula
  • înmatriculă
  • ‑nmatriculă
  • înmatriculase
  • ‑nmatriculase
plural I (noi)
  • înmatriculăm
  • ‑nmatriculăm
(să)
  • înmatriculăm
  • ‑nmatriculăm
  • înmatriculam
  • ‑nmatriculam
  • înmatricularăm
  • ‑nmatricularăm
  • înmatriculaserăm
  • ‑nmatriculaserăm
  • înmatriculasem
  • ‑nmatriculasem
a II-a (voi)
  • înmatriculați
  • ‑nmatriculați
(să)
  • înmatriculați
  • ‑nmatriculați
  • înmatriculați
  • ‑nmatriculați
  • înmatricularăți
  • ‑nmatricularăți
  • înmatriculaserăți
  • ‑nmatriculaserăți
  • înmatriculaseți
  • ‑nmatriculaseți
a III-a (ei, ele)
  • înmatriculea
  • ‑nmatriculea
(să)
  • înmatriculeze
  • ‑nmatriculeze
  • înmatriculau
  • ‑nmatriculau
  • înmatricula
  • ‑nmatricula
  • înmatriculaseră
  • ‑nmatriculaseră
inmatricula
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înmatricula înmatriculare înmatriculat inmatricula inmatriculare

etimologie: