2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGROZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îngrozi și rezultatul ei; groază, spaimă. ♦ (Înv.) Amenințare. – V. îngrozi.

ÎNGROZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îngrozi și rezultatul ei; groază, spaimă. ♦ (Înv.) Amenințare. – V. îngrozi.

îngrozire sf [At: DOSOFTEI, V. S. 221/1 / Pl: ~ri / E: îngrozi] 1-2 (Producere sau) resimțire a unui sentiment de groază Si: îngrozăciune (1-2), îngrozâtură (1-2), îngrozit1 (1-2). 3 Amenințare.

ÎNGROZÍRE, (rar) îngroziri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrozi și rezultatul ei. 1. Groază, spaimă. Se arată-n preajma mea Trei năluci îmbrobodite... Le privesc fără-ngrozire Și ascult a lor vorbire. MACEDONSKI, O. I 133. Mario! poți tu să-ți închipuiești un asemenea chin, fără să plîngi... de îngrozire? EMINESCU, N. 73. 2. (Învechit) Amenințare. Laude și îngroziri de astea am mai auzit. NEGRUZZI, S. I 172.

ÎNGROZÍ, îngrozesc, vb. IV. Tranz. și refl. A produce sau a simți spaimă, groază; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. – În + groază.

ÎNGROZÍ, îngrozesc, vb. IV. Tranz. și refl. A produce sau a simți spaimă, groază; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. – În + groază.

îngrozi [At: COD. VOR. 120/13 / V: (înv) ~glo~, ~zî / Pzi: ~zesc / E: în- + groază] 1-2 vtr (A produce cuiva sau) a simți spaimă, groază Si: a (se) înfricoșa, a (se) înspăimânta, a (se) speria. 3 vt (Înv) A amenința.

ÎNGROZI, îngrozesc, vb. IV. Refl. A se înspăimînta, a se înfricoșa. Mă îngrozesc de moarte. BARANGA, V. A. 10. Ei se îngroziseră de la o vreme de-atîtea cheltuiele. SBIERA, P. 139. Cum văzu pe balaor că vine cu o falcă în cer și cu alta în pămînt drept spre el, în loc d-a se îngrozi... se repezi la dînsul și cu o lovitură de paloș îi reteză capul. POPESCU, B. II 18. ◊ (Cu complement intern) Ștefan-vodă d-auzea, De groază se îngrozea. TEODORESCU, P. P. 503. ♦ Tranz. A speria pe cineva, a băga groaza în cineva. M-am speriat degeaba. Vezi, cum te îngrozește un lucru de nimica! MIRONESCU, S. A. 103. Pe Gheorghe îl îngrozi figura amicului său. VLAHUȚĂ, O. A. I 129. Suleiman... îngrozise creștinătatea cu armele sale. NEGRUZZI, S. I 201.

A SE ÎNGROZÍ mă ~ésc intranz. A fi cuprins de groază; a se înspăimânta tare. /în + groază

A ÎNGROZÍ ~ésc tranz. A face să se îngrozească. /în + groază

îngrozì v. 1. a insufla groază, a înspăimânta; 2. a se speria tare.

îngrozésc v. tr. (d. groază saŭ vsl. groziti, a amenința). Inspir groază, înspăimînt. V. refl. Simt groază, mă înspăimînt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngrozíre s. f., g.-d. art. îngrozírii

îngrozíre s. f., g.-d. art. îngrozírii; pl. îngrozíri

îngrozí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrozésc, imperf. 3 sg. îngrozeá; conj. prez. 3 îngrozeáscă

îngrozí vb., ind. prez.1 sg. și 3 pl. îngrozésc, imperf. 3 sg. îngrozeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrozeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGROZIRE s. groază, încrîncenare, înfiorare, înfricoșare, înspăimîntare, oroare, spaimă, teroare, (înv. și pop.) oțărîre, (înv. și reg.) scîrbă, (reg.) înfricare, pălitură, (înv.) spăimîntare, spăimîntătură, (fig.) cutremur. (~ pe care o simte.)

ÎNGROZÍ vb. a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se înspăimânta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimânta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scârbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

ÎNGROZI vb. a se cutremura, a se încrîncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimînta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

Intrare: îngrozire
îngrozire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrozire
  • ‑ngrozire
  • îngrozirea
  • ‑ngrozirea
plural
  • îngroziri
  • ‑ngroziri
  • îngrozirile
  • ‑ngrozirile
genitiv-dativ singular
  • îngroziri
  • ‑ngroziri
  • îngrozirii
  • ‑ngrozirii
plural
  • îngroziri
  • ‑ngroziri
  • îngrozirilor
  • ‑ngrozirilor
vocativ singular
plural
Intrare: îngrozi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngrozi
  • ‑ngrozi
  • îngrozire
  • ‑ngrozire
  • îngrozit
  • ‑ngrozit
  • îngrozitu‑
  • ‑ngrozitu‑
  • îngrozind
  • ‑ngrozind
  • îngrozindu‑
  • ‑ngrozindu‑
singular plural
  • îngrozește
  • ‑ngrozește
  • îngroziți
  • ‑ngroziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrozesc
  • ‑ngrozesc
(să)
  • îngrozesc
  • ‑ngrozesc
  • îngrozeam
  • ‑ngrozeam
  • îngrozii
  • ‑ngrozii
  • îngrozisem
  • ‑ngrozisem
a II-a (tu)
  • îngrozești
  • ‑ngrozești
(să)
  • îngrozești
  • ‑ngrozești
  • îngrozeai
  • ‑ngrozeai
  • îngroziși
  • ‑ngroziși
  • îngroziseși
  • ‑ngroziseși
a III-a (el, ea)
  • îngrozește
  • ‑ngrozește
(să)
  • îngrozească
  • ‑ngrozească
  • îngrozea
  • ‑ngrozea
  • îngrozi
  • ‑ngrozi
  • îngrozise
  • ‑ngrozise
plural I (noi)
  • îngrozim
  • ‑ngrozim
(să)
  • îngrozim
  • ‑ngrozim
  • îngrozeam
  • ‑ngrozeam
  • îngrozirăm
  • ‑ngrozirăm
  • îngroziserăm
  • ‑ngroziserăm
  • îngrozisem
  • ‑ngrozisem
a II-a (voi)
  • îngroziți
  • ‑ngroziți
(să)
  • îngroziți
  • ‑ngroziți
  • îngrozeați
  • ‑ngrozeați
  • îngrozirăți
  • ‑ngrozirăți
  • îngroziserăți
  • ‑ngroziserăți
  • îngroziseți
  • ‑ngroziseți
a III-a (ei, ele)
  • îngrozesc
  • ‑ngrozesc
(să)
  • îngrozească
  • ‑ngrozească
  • îngrozeau
  • ‑ngrozeau
  • îngrozi
  • ‑ngrozi
  • îngroziseră
  • ‑ngroziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngrozire

  • 1. Acțiunea de a (se) îngrozi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: groază spaimă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se arată-n preajma mea Trei năluci îmbrobodite... Le privesc fără-ngrozire Și ascult a lor vorbire. MACEDONSKI, O. I 133.
      surse: DLRLC
    • Mario! poți tu să-ți închipuiești un asemenea chin, fără să plîngi... de îngrozire? EMINESCU, N. 73.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îngrozi
    surse: DEX '09 DEX '98

îngrozi îngrozire îngrozit

  • 1. A produce sau a simți spaimă, groază; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa.
    exemple
    • Mă îngrozesc de moarte. BARANGA, V. A. 10.
      surse: DLRLC
    • Ei se îngroziseră de la o vreme de-atîtea cheltuiele. SBIERA, P. 139.
      surse: DLRLC
    • Cum văzu pe balaor că vine cu o falcă în cer și cu alta în pămînt drept spre el, în loc d-a se îngrozi... se repezi la dînsul și cu o lovitură de paloș îi reteză capul. POPESCU, B. II 18.
      surse: DLRLC
    • Ștefan-vodă d-auzea, De groază se îngrozea. TEODORESCU, P. P. 503.
      surse: DLRLC
    • M-am speriat degeaba. Vezi, cum te îngrozește un lucru de nimica! MIRONESCU, S. A. 103.
      surse: DLRLC
    • Pe Gheorghe îl îngrozi figura amicului său. VLAHUȚĂ, O. A. I 129.
      surse: DLRLC
    • Suleiman... îngrozise creștinătatea cu armele sale. NEGRUZZI, S. I 201.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + groază
    surse: DEX '09 DEX '98