11 definiții pentru îngropăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGROPĂCIÚNE, îngropăciuni, s. f. (Pop.) Înmormântare; ceremonie de înmormântare. ◊ Loc. adj. De îngropăciune = trist; cernit, funebru. – Îngropa + suf. -ăciune.

ÎNGROPĂCIÚNE, îngropăciuni, s. f. (Pop.) Înmormântare; ceremonie de înmormântare. ◊ Loc. adj. De îngropăciune = trist; cernit, funebru. – Îngropa + suf. -ăciune.

îngropăciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 25/1 / V: (înv) ~rup~ / Pl: ~ni / E: îngropa + -(ă)ciune] (Îvp) 1 Înmormântare. 2 Ceremonie de înmormântare. 3 Jale.

ÎNGROPĂCIÚNE, îngropăciuni, s. f. Înmormîntare; ceremonie de înmormîntare. Făcut-am oare-n lume ceva, ca să fiu demn De astă-ngropăciune, cu muzici triumfale? MACEDONSKI, O. I 44. Ce cîntări oi cînta La îngropăciunea ta? ȘEZ. VIII 49. ◊ Loc. adj. De îngropăciune = trist, cernit. Îndată înțelese și ce va urma, cînd văzu ochii de îngropăciune ai femeii. SADOVEANU, Z. C. 300.

ÎNGROPĂCIÚNE ~i f. Ceremonie de înhumare a unui mort; îngropare; înmormântare. ◊ De ~ a) de înmormântare; b) foarte trist. /a îngropa + suf. ~ăciune

îngropăciune f. înmormântare: cântece de îngropăciune Od.

îngropăcĭúne f. Acțiunea de a îngropa morțiĭ, înmormîntare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngropăciúne (pop.) s. f., g.-d. art. îngropăciúnii; pl. îngropăciúni

îngropăciúne s. f., g.-d. art. îngropăciúnii; pl. îngropăciúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGROPĂCIÚNE s. v. îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare.

îngropăciune s. v. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORMÎNTARE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îngropăciúne, îngropăciuni, s.f. – (rel.) Ceremonie de înmormântare. – Din îngropa (< în + groapă) + suf. -ăciune (DEX, MDA).

Intrare: îngropăciune
îngropăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngropăciune
  • ‑ngropăciune
  • îngropăciunea
  • ‑ngropăciunea
plural
  • îngropăciuni
  • ‑ngropăciuni
  • îngropăciunile
  • ‑ngropăciunile
genitiv-dativ singular
  • îngropăciuni
  • ‑ngropăciuni
  • îngropăciunii
  • ‑ngropăciunii
plural
  • îngropăciuni
  • ‑ngropăciuni
  • îngropăciunilor
  • ‑ngropăciunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngropăciune

etimologie:

  • Îngropa + sufix -ăciune.
    surse: DEX '09 DEX '98