2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGREUNÁT, -Ă, îngreunați, -te, adj. Care a devenit mai greu sau mai anevoios; îngreuiat. [Pr.: -gre-u-] – V. îngreuna.

ÎNGREUNÁT, -Ă, îngreunați, -te, adj. Care a devenit mai greu sau mai anevoios; îngreuiat. [Pr.: -gre-u-] – V. îngreuna.

îngreunat1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: îngreuna] 1-11 Îngreuiere (1-11). 12 Trândăvie. 13 Inerție. 14-15 Îngreunare (14-15). 16 Indigestie.

îngreunat2, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. I 13/4 / Pl: ~ați, ~e / E: îngreuna] 1-2 Îngreuiat (1-2). 3 Apăsat. 4 Trudit. 5 Încărcat. 6 Supărat. 7 (Îvp) Îngreuiat (7). 8 (D. somn) Adânc. 9 Greoi. 10 Copleșit. 11 Moleșit. 12 Zăpăcit. 13 Slăbit. 14 (D. femei) Însărcinată. 15 (Șfg) Împovărat.

ÎNGREUNÁT, -Ă, îngreunați, -te, adj. 1. Încărcat, împovărat. Cal îngreunat de poveri. 2. (La f., despre femei) Însărcinată, gravidă. Din momentul acela ea purcese îngreunată. EMINESCU, N. 4. – Pronunțat: -gre-u-.

ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a (se) împovăra. ♦ Tranz. Fig. A produce o senzație de greutate, de apăsare. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit; a îngreuia. [Pr.: -gre-u-.Prez. ind. și: îngreún] – Probabil lat. *in-grevinare.

ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a (se) împovăra. ♦ Tranz. Fig. A produce o senzație de greutate, de apăsare. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit; a îngreuia. [Pr.: -gre-u-.Prez. ind. și: îngreún] – Probabil lat. *in-grevinare.

îngreuna [At: DOSOFTEI, V. S. 125/1 / V: ~rău~, ~eona / Pzi: îngreun, ~nez / E: ns cf lat ingrevinare] 1-4 vtr A (se) îngreuia (1-4). 5 vt (Șfg) A apăsa. 6-11 vtr A (se) îngreuia (6-11). 12 vt A moleși. 13 vt (Fig) A copleși. 14-18 vtr A (se) îngreuia (14-18). 19 vr (Înv) A se supăra. 20 vr (Reg) A se îmbăta. 21 vr (D. starea sănătății) A se înrăutăți. 22 vr (Olt) A avea indigestie. 23 vr (Olt) A avea stomacul deranjat.

ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. Tranz. 1. A împovăra. A îngreunat calul cu multe poveri.Refl. Plantele se îngreunează de stropi. CAMILAR, TEM. 304. 2. Fig. A face ca ceva să pară greu, să producă senzația de apăsare. Un miros puternic de chiparose îngreuna aerul. ANGHEL, PR. 65. Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun’, Căci vîntul adunat-a de flori de tei troiene. EMINESCU, O. I 97. 3. A face să fie anevoios, greu de îndeplinit, greu de suportat. În schițele marilor maeștri nici un amănunt de prisos, nici un element străin nu îngreunează desfășurarea acțiunii. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/5. – Pronunțat: -gre-u-.

A SE ÎNGREUNÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) greu. /<lat. ingrevinare

A ÎNGREUNÁ ~éz tranz. 1) A face să se îngreuneze. 2) rar A încărca cu greutăți mari. 3) fig. A face să devină greu de îndeplinit; a complica. 4) pop. A lăsa gravidă. /<lat. ingrevinare

îngreunà (îngreuià) v. 1. a încărca cu greu: casa s’a mai îngreunat cu un mâncău CR. 2. fig. a face greoiu: a-și îngreuna stilul. [Lat. *GREVINARE (din GREVIS = GRAVIS].

îngreunéz v. tr. (lat. *in-grévino, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Fac grea, gravidă. – Uniĭ zic și îngreunez îld. îngreuĭez, ceĭa ce e rar și urît.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngreuná (a ~) (-gre-u-) vb., ind. prez. 3 îngreuneáză

îngreuná vb. (sil. -gre-u-), ind. prez. 1 sg. îngreunéz, 3 sg. și pl. îngreuneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGREUNÁT adj. v. împovărat.

ÎNGREUNAT adj. greu, împovărat, încărcat, îngreuiat. (Avea spatele ~ de...)

arată toate definițiile

Intrare: îngreunat
îngreunat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngreunat
  • ‑ngreunat
  • îngreunatul
  • îngreunatu‑
  • ‑ngreunatul
  • ‑ngreunatu‑
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreunata
  • ‑ngreunata
plural
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
  • îngreunații
  • ‑ngreunații
  • îngreunate
  • ‑ngreunate
  • îngreunatele
  • ‑ngreunatele
genitiv-dativ singular
  • îngreunat
  • ‑ngreunat
  • îngreunatului
  • ‑ngreunatului
  • îngreunate
  • ‑ngreunate
  • îngreunatei
  • ‑ngreunatei
plural
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
  • îngreunaților
  • ‑ngreunaților
  • îngreunate
  • ‑ngreunate
  • îngreunatelor
  • ‑ngreunatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îngreuna
îngreuna1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: în-gre-u-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreunare
  • ‑ngreunare
  • îngreunat
  • ‑ngreunat
  • îngreunatu‑
  • ‑ngreunatu‑
  • îngreunând
  • ‑ngreunând
  • îngreunându‑
  • ‑ngreunându‑
singular plural
  • îngreunea
  • ‑ngreunea
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngreunez
  • ‑ngreunez
(să)
  • îngreunez
  • ‑ngreunez
  • îngreunam
  • ‑ngreunam
  • îngreunai
  • ‑ngreunai
  • îngreunasem
  • ‑ngreunasem
a II-a (tu)
  • îngreunezi
  • ‑ngreunezi
(să)
  • îngreunezi
  • ‑ngreunezi
  • îngreunai
  • ‑ngreunai
  • îngreunași
  • ‑ngreunași
  • îngreunaseși
  • ‑ngreunaseși
a III-a (el, ea)
  • îngreunea
  • ‑ngreunea
(să)
  • îngreuneze
  • ‑ngreuneze
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreună
  • ‑ngreună
  • îngreunase
  • ‑ngreunase
plural I (noi)
  • îngreunăm
  • ‑ngreunăm
(să)
  • îngreunăm
  • ‑ngreunăm
  • îngreunam
  • ‑ngreunam
  • îngreunarăm
  • ‑ngreunarăm
  • îngreunaserăm
  • ‑ngreunaserăm
  • îngreunasem
  • ‑ngreunasem
a II-a (voi)
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
(să)
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
  • îngreunarăți
  • ‑ngreunarăți
  • îngreunaserăți
  • ‑ngreunaserăți
  • îngreunaseți
  • ‑ngreunaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngreunea
  • ‑ngreunea
(să)
  • îngreuneze
  • ‑ngreuneze
  • îngreunau
  • ‑ngreunau
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreunaseră
  • ‑ngreunaseră
îngreuna2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreunare
  • ‑ngreunare
  • îngreunat
  • ‑ngreunat
  • îngreunatu‑
  • ‑ngreunatu‑
  • îngreunând
  • ‑ngreunând
  • îngreunându‑
  • ‑ngreunându‑
singular plural
  • îngreună
  • ‑ngreună
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngreun
  • ‑ngreun
(să)
  • îngreun
  • ‑ngreun
  • îngreunam
  • ‑ngreunam
  • îngreunai
  • ‑ngreunai
  • îngreunasem
  • ‑ngreunasem
a II-a (tu)
  • îngreuni
  • ‑ngreuni
(să)
  • îngreuni
  • ‑ngreuni
  • îngreunai
  • ‑ngreunai
  • îngreunași
  • ‑ngreunași
  • îngreunaseși
  • ‑ngreunaseși
a III-a (el, ea)
  • îngreună
  • ‑ngreună
(să)
  • îngreune
  • ‑ngreune
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreună
  • ‑ngreună
  • îngreunase
  • ‑ngreunase
plural I (noi)
  • îngreunăm
  • ‑ngreunăm
(să)
  • îngreunăm
  • ‑ngreunăm
  • îngreunam
  • ‑ngreunam
  • îngreunarăm
  • ‑ngreunarăm
  • îngreunaserăm
  • ‑ngreunaserăm
  • îngreunasem
  • ‑ngreunasem
a II-a (voi)
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
(să)
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
  • îngreunați
  • ‑ngreunați
  • îngreunarăți
  • ‑ngreunarăți
  • îngreunaserăți
  • ‑ngreunaserăți
  • îngreunaseți
  • ‑ngreunaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngreună
  • ‑ngreună
(să)
  • îngreune
  • ‑ngreune
  • îngreunau
  • ‑ngreunau
  • îngreuna
  • ‑ngreuna
  • îngreunaseră
  • ‑ngreunaseră
îngreona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngreunat

etimologie:

  • vezi îngreuna
    surse: DEX '09 DEX '98

îngreuna îngreunare îngreunat îngreona

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a (se) împovăra.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împovăra îngreuia însărcina antonime: ușura attach_file 2 exemple
    exemple
    • A îngreunat calul cu multe poveri.
      surse: DLRLC
    • Plantele se îngreunează de stropi. CAMILAR, TEM. 304.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A produce o senzație de greutate, de apăsare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Un miros puternic de chiparose îngreuna aerul. ANGHEL, PR. 65.
        surse: DLRLC
      • Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun’, Căci vîntul adunat-a de flori de tei troiene. EMINESCU, O. I 97.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îngreuia attach_file un exemplu
    exemple
    • În schițele marilor maeștri nici un amănunt de prisos, nici un element străin nu îngreunează desfășurarea acțiunii. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/5.
      surse: DLRLC

etimologie: