2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGĂLÁT, -Ă, îngălați, -te, adj. 1. (Pop.) Murdar, neîngrijit. 2. (Reg.; despre rostire, vorbe etc.) Îngăimat (1). – V. îngăla.

ÎNGĂLÁT, -Ă, îngălați, -te, adj. 1. (Pop.) Murdar, neîngrijit. 2. (Reg.; despre rostire, vorbe etc.) Îngăimat (1). – V. îngăla.

îngălat1, ~ă a [At: PISCUPESCU, O. 156/22 / Pl: ~ați, ~e / E: îngăla1] 1 (Pop) Murdar. 2 (Pop) Neîngrijit. 3 (Îvp) Făcut de mântuială. 4 (Reg) Rostit neclar.

ÎNGĂLÁT, -Ă, îngălați, -te, adj. (Regional) 1. Plin de necurățenii, murdar, neîngrijit. Plecară... ca să se schimbe, fiindcă nu mai era chip a mai sta așa îngălate la nuntă. ISPIRESCU, L. 40. Nici un loc sterp, nici un Ioc îngălat, nici o plantă ghimpoasă și uscată. BOLLIAC, O. 59 2. (Despre cuvinte, vorbire) Neclar, încurcat, îngăimat, tărăgănat. Vorbire îngălată. ◊ (Adverbial) E afumat și pronunță foarte îngălat. CARAGIALE, O. II 38.

îngălat a. neglijent, neîngrijit: a sta așa îngălate la nuntă ISP.

ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) murdări. 2. Tranz. (Reg.) A îngăima (1). – Et. nec.

ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) murdări. 2. Tranz. (Reg.) A îngăima (1). – Et. nec.

îngăla1 [At: PRAV. MOLD. / Pzi: ~lez, (rar) îngăl / E: în- + srb gao, gala] (Pop) 1-2 vtr A (se) murdări. 3 vt (Fig) A ocărî. 4 vt (Fig) A ponegri. 5 vt (Înv) A lucra de mântuială Vz cârcăli (8), îmbredeli, închipui, înciocăla, îngăima (4). 6 vt (Reg) A vorbi neclar Vz bâlbâi, bolborosi, îndruga, îngâna.

ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. (Regional) 1. A murdări. 2. A îngăima. Mușteriul cel nou îngălează silabele, pe unele prea slabe neglijîndu-le chiar de tot. CARAGIALE, M. 339.

ÎNGĂLA vb. (ȚR) A face ceva de mîntuială. De nu se va nevoi să lucreze toate lucrurile [viei] la vremea lor, ce o va numai îngăla [îngăima MOLD.]. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie necunoscută. Cf. îngăima (2).

îngălà v. a rosti cu neglijență: mușteriul îngălează silabele CAR. [V. încălat].

îngăléz v. tr. (d. vsl. galŭ, murdar). Numele orașuluĭ Galațĭ vine din galațĭ, adică îngălațĭ, înnoroĭațĭ, plinĭ de noroĭ, cum era valea orașuluĭ). Vest. Rar. Murdăresc, feștelesc: lucrez prost. A o îngăla, a lucra de mîntuĭală (prost). – Pers. III și îngală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngălá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 îngăleáză

îngălá vb., ind. prez. 1 sg. îngăléz, 3 sg. și pl. îngăleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGĂLÁT adj. v. delăsător, jegos, lălâu, mânjit, murdar, neglijent, neîngrijit, nespălat, pătat, slinos, soios, șleampăt.

îngălat adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGLIJENT. NEÎNGRIJIT. NESPĂLAT. PĂTAT. SLINOS. SOIOS. ȘLEAMPĂT.

ÎNGĂLÁ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

îngăla vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îngălá, îngăléz, vb. I 1. (pop.) a murdări. 2. (fig.) a murdări cu vorba, a ocărî, a ponegri. 3. (reg.) a lucra neîngrijit, de mântuială; a îmbredeli, a cârcăli, a închipui. 4. a nu rosti ceva clar, a vorbi neprecis, a îngâima, a bâigui, a îngâna, a bâlbâi, a bolborosi, a îndruga.

Intrare: îngălat
îngălat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngălat
  • ‑ngălat
  • îngălatul
  • îngălatu‑
  • ‑ngălatul
  • ‑ngălatu‑
  • îngăla
  • ‑ngăla
  • îngălata
  • ‑ngălata
plural
  • îngălați
  • ‑ngălați
  • îngălații
  • ‑ngălații
  • îngălate
  • ‑ngălate
  • îngălatele
  • ‑ngălatele
genitiv-dativ singular
  • îngălat
  • ‑ngălat
  • îngălatului
  • ‑ngălatului
  • îngălate
  • ‑ngălate
  • îngălatei
  • ‑ngălatei
plural
  • îngălați
  • ‑ngălați
  • îngălaților
  • ‑ngălaților
  • îngălate
  • ‑ngălate
  • îngălatelor
  • ‑ngălatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îngăla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngăla
  • ‑ngăla
  • îngălare
  • ‑ngălare
  • îngălat
  • ‑ngălat
  • îngălatu‑
  • ‑ngălatu‑
  • îngălând
  • ‑ngălând
  • îngălându‑
  • ‑ngălându‑
singular plural
  • îngălea
  • ‑ngălea
  • îngălați
  • ‑ngălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngălez
  • ‑ngălez
(să)
  • îngălez
  • ‑ngălez
  • îngălam
  • ‑ngălam
  • îngălai
  • ‑ngălai
  • îngălasem
  • ‑ngălasem
a II-a (tu)
  • îngălezi
  • ‑ngălezi
(să)
  • îngălezi
  • ‑ngălezi
  • îngălai
  • ‑ngălai
  • îngălași
  • ‑ngălași
  • îngălaseși
  • ‑ngălaseși
a III-a (el, ea)
  • îngălea
  • ‑ngălea
(să)
  • îngăleze
  • ‑ngăleze
  • îngăla
  • ‑ngăla
  • îngălă
  • ‑ngălă
  • îngălase
  • ‑ngălase
plural I (noi)
  • îngălăm
  • ‑ngălăm
(să)
  • îngălăm
  • ‑ngălăm
  • îngălam
  • ‑ngălam
  • îngălarăm
  • ‑ngălarăm
  • îngălaserăm
  • ‑ngălaserăm
  • îngălasem
  • ‑ngălasem
a II-a (voi)
  • îngălați
  • ‑ngălați
(să)
  • îngălați
  • ‑ngălați
  • îngălați
  • ‑ngălați
  • îngălarăți
  • ‑ngălarăți
  • îngălaserăți
  • ‑ngălaserăți
  • îngălaseți
  • ‑ngălaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngălea
  • ‑ngălea
(să)
  • îngăleze
  • ‑ngăleze
  • îngălau
  • ‑ngălau
  • îngăla
  • ‑ngăla
  • îngălaseră
  • ‑ngălaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngălat

etimologie:

  • vezi îngăla
    surse: DEX '09 DEX '98

îngăla îngălare îngălat

etimologie: