2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngăimăcit, ~ă a [At: H XVIII, 309 / Pl: ~ciți, ~e / E: îngăimăci] (Reg) 1-6 Îngăimat (1-5). 7 Intimidat.

îngăimăci vtr [At: RETEGANUL, ap. CADE / Pzi: ~cesc / E: ctm îngăima + buimăci] (Reg) 1-2 A (se) încurca.

ÎNGĂIMĂCÍ, îngăimăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) încurca, a (se) zăpăci. – Din îngăima + zăpăci.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGĂIMĂCÍ vb. v. fâstâci, intimida, încurca, zăpăci.

îngăimăci vb. v. FÎSTÎCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îngăimăcít, îngăimăcítă, adj. (reg.) confuz, îngăimat, încurcat, întimidat, zăpăcit.

îngăimăcí, îngăimăcesc, (înghemeci, înghemetici), vb. refl. – (reg.) A se încurca, a se zăpăci; a se intimida, a se fâstâci. – Din îngăima „a bolborosi”, contaminat cu buimăci sau zăpăci (DLRM, MDA).

îngăimăcí, -esc. vb. refl. – A se încurca. – Din îngăima contaminat cu buimăci.

Intrare: îngăimăcit
îngăimăcit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngăimăcit
  • ‑ngăimăcit
  • îngăimăcitul
  • îngăimăcitu‑
  • ‑ngăimăcitul
  • ‑ngăimăcitu‑
  • îngăimăci
  • ‑ngăimăci
  • îngăimăcita
  • ‑ngăimăcita
plural
  • îngăimăciți
  • ‑ngăimăciți
  • îngăimăciții
  • ‑ngăimăciții
  • îngăimăcite
  • ‑ngăimăcite
  • îngăimăcitele
  • ‑ngăimăcitele
genitiv-dativ singular
  • îngăimăcit
  • ‑ngăimăcit
  • îngăimăcitului
  • ‑ngăimăcitului
  • îngăimăcite
  • ‑ngăimăcite
  • îngăimăcitei
  • ‑ngăimăcitei
plural
  • îngăimăciți
  • ‑ngăimăciți
  • îngăimăciților
  • ‑ngăimăciților
  • îngăimăcite
  • ‑ngăimăcite
  • îngăimăcitelor
  • ‑ngăimăcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: îngăimăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngăimăci
  • ‑ngăimăci
  • îngăimăcire
  • ‑ngăimăcire
  • îngăimăcit
  • ‑ngăimăcit
  • îngăimăcitu‑
  • ‑ngăimăcitu‑
  • îngăimăcind
  • ‑ngăimăcind
  • îngăimăcindu‑
  • ‑ngăimăcindu‑
singular plural
  • îngăimăcește
  • ‑ngăimăcește
  • îngăimăciți
  • ‑ngăimăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngăimăcesc
  • ‑ngăimăcesc
(să)
  • îngăimăcesc
  • ‑ngăimăcesc
  • îngăimăceam
  • ‑ngăimăceam
  • îngăimăcii
  • ‑ngăimăcii
  • îngăimăcisem
  • ‑ngăimăcisem
a II-a (tu)
  • îngăimăcești
  • ‑ngăimăcești
(să)
  • îngăimăcești
  • ‑ngăimăcești
  • îngăimăceai
  • ‑ngăimăceai
  • îngăimăciși
  • ‑ngăimăciși
  • îngăimăciseși
  • ‑ngăimăciseși
a III-a (el, ea)
  • îngăimăcește
  • ‑ngăimăcește
(să)
  • îngăimăcească
  • ‑ngăimăcească
  • îngăimăcea
  • ‑ngăimăcea
  • îngăimăci
  • ‑ngăimăci
  • îngăimăcise
  • ‑ngăimăcise
plural I (noi)
  • îngăimăcim
  • ‑ngăimăcim
(să)
  • îngăimăcim
  • ‑ngăimăcim
  • îngăimăceam
  • ‑ngăimăceam
  • îngăimăcirăm
  • ‑ngăimăcirăm
  • îngăimăciserăm
  • ‑ngăimăciserăm
  • îngăimăcisem
  • ‑ngăimăcisem
a II-a (voi)
  • îngăimăciți
  • ‑ngăimăciți
(să)
  • îngăimăciți
  • ‑ngăimăciți
  • îngăimăceați
  • ‑ngăimăceați
  • îngăimăcirăți
  • ‑ngăimăcirăți
  • îngăimăciserăți
  • ‑ngăimăciserăți
  • îngăimăciseți
  • ‑ngăimăciseți
a III-a (ei, ele)
  • îngăimăcesc
  • ‑ngăimăcesc
(să)
  • îngăimăcească
  • ‑ngăimăcească
  • îngăimăceau
  • ‑ngăimăceau
  • îngăimăci
  • ‑ngăimăci
  • îngăimăciseră
  • ‑ngăimăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)