3 definiții pentru îngânătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngânătu sf [At: BARAC, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: îngâna + -(ă)tură] 1 Imitare a vocii sau a mișcărilor cuiva. 2 Amăgire.

ÎNGÂNĂTÚRĂ, îngânături, s. f. Îngânare; (rar) amăgire, înșelăciune. – Din îngâna + suf. -(ă)tură.

îngînătúră f., pl. ĭ. Vorbă de îngînare. Modu de a îngîna.

Intrare: îngânătură
îngânătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngânătu
  • ‑ngânătu
  • îngânătura
  • ‑ngânătura
plural
  • îngânături
  • ‑ngânături
  • îngânăturile
  • ‑ngânăturile
genitiv-dativ singular
  • îngânături
  • ‑ngânături
  • îngânăturii
  • ‑ngânăturii
plural
  • îngânături
  • ‑ngânături
  • îngânăturilor
  • ‑ngânăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)