2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRUMOȘÁ, înfrumoșez, vb. I. Refl. (Reg.) A se înfrumuseța. – În + frumos.

ÎNFRUMOȘÁ, înfrumoșez, vb. I. Refl. (Reg.) A se înfrumuseța. – În + frumos.

ÎNFRUMOȘÁ, înfrumoșez, vb. I. Refl. (Transilv.) A se înfrumuseța, a deveni mai frumos. De va trece peste punte O femeie credincioasă, Se va-nfrumoșa femeia, Rămîind mereu frumoasă. COȘBUC, P. I 72.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfrumoșá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înfrumoșeáză, 1 pl. înfrumoșắm; conj. prez. 3 să înfrumoșéze; ger. înfrumoșấnd

înfrumoșá vb., ind. prez. 1 sg. înfrumoșéz, 1 pl. înfrumoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrumoșéze; ger. înfrumoșând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFRUMOȘÁ vb. v. împodobi, înfrumuseța, orna.

înfrumoșa vb. v. ÎMPODOBI. ÎNFRUMUSEȚA. ORNA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înfrumoșáre s.f. (reg.) înfrumusețare, împodobire.

Intrare: înfrumoșare
înfrumoșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfrumoșare
  • ‑nfrumoșare
  • înfrumoșarea
  • ‑nfrumoșarea
plural
  • înfrumoșări
  • ‑nfrumoșări
  • înfrumoșările
  • ‑nfrumoșările
genitiv-dativ singular
  • înfrumoșări
  • ‑nfrumoșări
  • înfrumoșării
  • ‑nfrumoșării
plural
  • înfrumoșări
  • ‑nfrumoșări
  • înfrumoșărilor
  • ‑nfrumoșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înfrumoșa
verb (V202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrumoșa
  • ‑nfrumoșa
  • înfrumoșare
  • ‑nfrumoșare
  • înfrumoșat
  • ‑nfrumoșat
  • înfrumoșatu‑
  • ‑nfrumoșatu‑
  • înfrumoșând
  • ‑nfrumoșând
  • înfrumoșându‑
  • ‑nfrumoșându‑
singular plural
  • înfrumoșea
  • ‑nfrumoșea
  • înfrumoșați
  • ‑nfrumoșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfrumoșez
  • ‑nfrumoșez
(să)
  • înfrumoșez
  • ‑nfrumoșez
  • înfrumoșam
  • ‑nfrumoșam
  • înfrumoșai
  • ‑nfrumoșai
  • înfrumoșasem
  • ‑nfrumoșasem
a II-a (tu)
  • înfrumoșezi
  • ‑nfrumoșezi
(să)
  • înfrumoșezi
  • ‑nfrumoșezi
  • înfrumoșai
  • ‑nfrumoșai
  • înfrumoșași
  • ‑nfrumoșași
  • înfrumoșaseși
  • ‑nfrumoșaseși
a III-a (el, ea)
  • înfrumoșea
  • ‑nfrumoșea
(să)
  • înfrumoșeze
  • ‑nfrumoșeze
  • înfrumoșa
  • ‑nfrumoșa
  • înfrumoșă
  • ‑nfrumoșă
  • înfrumoșase
  • ‑nfrumoșase
plural I (noi)
  • înfrumoșăm
  • ‑nfrumoșăm
(să)
  • înfrumoșăm
  • ‑nfrumoșăm
  • înfrumoșam
  • ‑nfrumoșam
  • înfrumoșarăm
  • ‑nfrumoșarăm
  • înfrumoșaserăm
  • ‑nfrumoșaserăm
  • înfrumoșasem
  • ‑nfrumoșasem
a II-a (voi)
  • înfrumoșați
  • ‑nfrumoșați
(să)
  • înfrumoșați
  • ‑nfrumoșați
  • înfrumoșați
  • ‑nfrumoșați
  • înfrumoșarăți
  • ‑nfrumoșarăți
  • înfrumoșaserăți
  • ‑nfrumoșaserăți
  • înfrumoșaseți
  • ‑nfrumoșaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfrumoșea
  • ‑nfrumoșea
(să)
  • înfrumoșeze
  • ‑nfrumoșeze
  • înfrumoșau
  • ‑nfrumoșau
  • înfrumoșa
  • ‑nfrumoșa
  • înfrumoșaseră
  • ‑nfrumoșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfrumoșa înfrumoșare

etimologie:

  • În + frumos
    surse: DEX '09 DEX '98