14 definiții pentru înflori


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFLORÍ, înfloresc, vb. IV. I. Intranz. A face, a da flori; a se acoperi de flori. II. 1. Intranz. Fig. A-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a crește, a prospera. ♦ A fi în toată frumusețea, strălucirea. ♦ (Despre față) A se îmbujora, a se lumina. 2. Tranz. A împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseța. ♦ Fig. A exagera. 3. Tranz. (Pop.) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). – Lat. inflorire.

ÎNFLORÍ, înfloresc, vb. IV. I. Intranz. A face, a da flori; a se acoperi de flori. II. 1. Intranz. Fig. A-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a crește, a prospera. ♦ A fi în toată frumusețea, strălucirea. ♦ (Despre față) A se îmbujora, a se lumina. 2. Tranz. A împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseța. ♦ Fig. A exagera. 3. Tranz. (Pop.) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). – Lat. inflorire.

înflori [At: PSALT. 188/11 / V: (înv; Ban) ~luri / Pzi: ~resc, (înv) ~flor / E: ml *inflorire] 1 vi A face flori. 2 vi A se acoperi de flori. 3 vi (Fig) A fi în plinătatea frumuseții. 4 vi (Fig; îe) Unde -rește tămâia (sau piperul) Foarte departe. 5 vtf (Rar) A face să înflorească. 6 vt A înflora (1). 7 vi A-și face apariția Si: a se arăta, a se ivi. 8 vi (D. față) A se îmbujora. 9 vi (D. chip) A se lumina. 10 vt (Fig) A exagera. 11 vi A se dezvolta. 12 vi (Fig) A prospera. 13 vt (Pop) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor prin spălare și uscare la soare. 14 vi (D. vin, borș etc.) A prinde floare. 15 vi (D. pâine, mămăligă) A mucegăi. 16 vt A înflora (2). 17 vt (Pex) A vopsi. 18 vi (D. pereți) A se coșcovi din cauza igrasiei.

ÎNFLORÍ, înfloresc, vb. IV. I. Intranz. (Despre flori, la pers. 3) A ajunge la maturitate, a se deschide, a-și desface bobocii; (despre plante, p. ext. despre locul unde se află ele) a căpăta flori, a se acoperi de flori. Au înflorit cireșii din grădină. D. BOTEZ, P. O. 21. Înfloresc grădinile, Ceru-i ca oglinda; Prin livezi albinele Și-au pornit colinda. IOSIF, P. 61. Văzu că pomul înmugurește, înflorește. ISPIRESCU, L. 72. E ca floarea din crenguță; Cînd gîndești că înflorește, Ea atunci se vestejește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238. ♦ A căpăta aspectul unei flori, a se dezvolta în chip de floare. Pe geamurile Hagiului înflorise gheața cu frunze mari și groase. DELAVRANCEA, H. T. 34. II. Fig. 1. Intranz. A-și face apariția (ca o floare), a se arăta, a se ivi. Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile. DEȘLIU, G. 45. Văd cum pe obraz îi înflorește bucuria. STANCU, D. 293. Încrederea-nflorește în inimile mari! ALECSANDRI, O. 208. ♦ A se dezvolta frumos (ca o floare), a se afla într-o situație favorabilă, a crește (în putere, în stimă), a prospera. Viața începe să înflorească în Valea Jiului ca și în celelalte regiuni producătoare de cărbuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 3/5. Amețind totul, această bucurie înflorea fără seamăn. CAMIL PETRESCU, U. N. 23. Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale. EMINESCU, O. I 100. ◊ Tranz. fact. Odihna-l înflorește, căci grija nu-l apasă. MACEDONSKI, O. I 116. Eu am crescut-o... eu am înflorit-o ca pe o garofiță. ALECSANDRI, T. 949. ♦ A deveni roșu (ca o floare). Grijeau de foc și tot turnau la lemne, de înflorise grătarul ca brîndușa de toamnă. GALACTION, O. I 249. ♦ A se înviora, a se lumina, a se îmbujora, a se rumeni. Ea-și potrivește floarea-n păr Și-i înfloresc zîmbind obrajii Cei albi, ca florile de măr. COȘBUC, P. I 182. 2. Tranz. A înfrumuseța ceva (prin culori variate sau prin desene, cusături, ornamente cu flori); a împodobi. Femeile de toate națiile înfloreau, cu hainele și cu fețele, învălmășeala. SADOVEANU, O. V 53. Și fete vin să le-nflorești altița, La pragul tău e plină ulicioara. GOGA, P. 30. O batistă de borangic, subțire... își revărsa un colț înflorit și el cu aur. ANGHEL, PR. 26. ◊ Refl. (Cu pron. în dativ) (Fig.). A fost un om cu multe necazuri, dar a știut să-și înflorească viața cu cîteva ceasuri bune. SADOVEANU, E. 106. ♦ Fig. A exagera. Gazetele... înfloreau informațiile. PAS, Z. IV 132. 3. Tranz. (Cu privire la pînzeturi sau la obiecte confecționate din pînză) A face să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). Fete mari pînze Nălbeau Și pe pietre Le-nfloreau. TEODORESCU, P. P. 558. ◊ Refl. pas. Pînzele să se-nflorească Și frumos să se nălbească, Știi, ca coala de hîrtie. TEODORESCU, P. P. 558. – Prez. ind. pers. 3 și: (regional) înfloáre (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113).

A ÎNFLORÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre plante, terenuri) A face flori; a se acoperi cu flori. 2) (despre flori) A-și deschide bobocii. 3) fig. A se dezvolta în condiții favorabile și în toată plenitudinea; a prospera. Arta ~ește. 4) A căpăta aspectul unei flori; a deveni parcă presărat cu flori. Au ~it ferestrele de ger. 5) fig. (despre obraji, față) A deveni rumen; a se face roșu (ca bujorul); a se rumeni; a se îmbujora. 6) (despre unele produse alimentare, de obicei lichide) A prinde floare; a se acoperi cu un strat subțire de mucegai. /<lat. inflorire

înflorì v. 1. a da sau a face floare; 2. a prinde floare, a mucezi (vinul; grâul); 3. a fi în floare: câmpul înflorește; fig. încrederea ’nflorește ’n inimile mari Al.; 4. fig. a fi în stare bună, a prospera: științele și artele înfloriră; 5. a fi radios: fața îi înflori PANN. [Lat. INFLORESCERE].

înflorésc v. intr. (d. floare saŭ lat. infloresco, -florire îld. -floréscere; it. fiorire, pv. florir, fr. fleurir; sp. florecer, pg. florecer, chorecer). Emit florĭ: pomiĭ înfloresc. Mă dezvolt și formez floare: bobociĭ înfloresc. Mucezesc, prind floare. Fig. Mă dezvolt, prosperez: științele înfloresc. V. tr. Ornez cu florĭ cusute, pictate ș. a. Amplific: înfloresc o poveste. – Vechĭ și înfluresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înflorésc, imperf. 3 sg. înfloreá; conj. prez. 3 înfloreáscă

înflorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înflorésc, imperf. 3 sg. înfloreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfloreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFLORÍ vb. v. apărea, arăta, exagera, ivi, propăși, prospera.

ÎNFLORÍ vb. (BOT.) a se deschide, a se desfoia. (Garoafele au ~.)

înflori vb. v. APĂREA. ARĂTA. EXAGERA. IVI. PROPĂȘI. PROSPERA.

ÎNFLORI vb. (BOT.) a se deschide, a se desfoia. (Garoafele au ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VIVAT, CRESCAT, FLOREAT! (lat.) trăiască, crească, înflorească! – Urare rostită la reuniunile academice.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înflori, înfloresc v. t. (intl.) a bate rău de tot (pe cineva).

Intrare: înflori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înflori
  • ‑nflori
  • înflorire
  • ‑nflorire
  • înflorit
  • ‑nflorit
  • înfloritu‑
  • ‑nfloritu‑
  • înflorind
  • ‑nflorind
  • înflorindu‑
  • ‑nflorindu‑
singular plural
  • înflorește
  • ‑nflorește
  • înfloriți
  • ‑nfloriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfloresc
  • ‑nfloresc
(să)
  • înfloresc
  • ‑nfloresc
  • înfloream
  • ‑nfloream
  • înflorii
  • ‑nflorii
  • înflorisem
  • ‑nflorisem
a II-a (tu)
  • înflorești
  • ‑nflorești
(să)
  • înflorești
  • ‑nflorești
  • înfloreai
  • ‑nfloreai
  • înfloriși
  • ‑nfloriși
  • înfloriseși
  • ‑nfloriseși
a III-a (el, ea)
  • înflorește
  • ‑nflorește
(să)
  • înflorească
  • ‑nflorească
  • înflorea
  • ‑nflorea
  • înflori
  • ‑nflori
  • înflorise
  • ‑nflorise
plural I (noi)
  • înflorim
  • ‑nflorim
(să)
  • înflorim
  • ‑nflorim
  • înfloream
  • ‑nfloream
  • înflorirăm
  • ‑nflorirăm
  • înfloriserăm
  • ‑nfloriserăm
  • înflorisem
  • ‑nflorisem
a II-a (voi)
  • înfloriți
  • ‑nfloriți
(să)
  • înfloriți
  • ‑nfloriți
  • înfloreați
  • ‑nfloreați
  • înflorirăți
  • ‑nflorirăți
  • înfloriserăți
  • ‑nfloriserăți
  • înfloriseți
  • ‑nfloriseți
a III-a (ei, ele)
  • înfloresc
  • ‑nfloresc
(să)
  • înflorească
  • ‑nflorească
  • înfloreau
  • ‑nfloreau
  • înflori
  • ‑nflori
  • înfloriseră
  • ‑nfloriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înflori înflorire înflorit

  • 1. intranzitiv A face, a da flori; a se acoperi de flori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Au înflorit cireșii din grădină. D. BOTEZ, P. O. 21.
      surse: DLRLC
    • Înfloresc grădinile, Ceru-i ca oglinda; Prin livezi albinele Și-au pornit colinda. IOSIF, P. 61.
      surse: DLRLC
    • Văzu că pomul înmugurește, înflorește. ISPIRESCU, L. 72.
      surse: DLRLC
    • E ca floarea din crenguță; Cînd gîndești că înflorește, Ea atunci se vestejește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A căpăta aspectul unei flori, a se dezvolta în chip de floare.
      exemple
      • Pe geamurile Hagiului înflorise gheața cu frunze mari și groase. DELAVRANCEA, H. T. 34.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta.
    exemple
    • Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile. DEȘLIU, G. 45.
      surse: DLRLC
    • Văd cum pe obraz îi înflorește bucuria. STANCU, D. 293.
      surse: DLRLC
    • Încrederea-nflorește în inimile mari! ALECSANDRI, O. 208.
      surse: DLRLC
    • Viața începe să înflorească în Valea Jiului ca și în celelalte regiuni producătoare de cărbuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 3/5.
      surse: DLRLC
    • Amețind totul, această bucurie înflorea fără seamăn. CAMIL PETRESCU, U. N. 23.
      surse: DLRLC
    • Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale. EMINESCU, O. I 100.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Odihna-l înflorește, căci grija nu-l apasă. MACEDONSKI, O. I 116.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Eu am crescut-o... eu am înflorit-o ca pe o garofiță. ALECSANDRI, T. 949.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A deveni roșu (ca o floare).
      exemple
      • Grijeau de foc și tot turnau la lemne, de înflorise grătarul ca brîndușa de toamnă. GALACTION, O. I 249.
        surse: DLRLC
    • 2.2. A fi în toată frumusețea, strălucirea.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.3. (Despre față) A se îmbujora, a se lumina.
      exemple
      • Ea-și potrivește floarea-n păr Și-i înfloresc zîmbind obrajii Cei albi, ca florile de măr. COȘBUC, P. I 182.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împodobi înfrumuseța attach_file 4 exemple
    exemple
    • Femeile de toate națiile înfloreau, cu hainele și cu fețele, învălmășeala. SADOVEANU, O. V 53.
      surse: DLRLC
    • Și fete vin să le-nflorești altița, La pragul tău e plină ulicioara. GOGA, P. 30.
      surse: DLRLC
    • O batistă de borangic, subțire... își revărsa un colț înflorit și el cu aur. ANGHEL, PR. 26.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat A fost un om cu multe necazuri, dar a știut să-și înflorească viața cu cîteva ceasuri bune. SADOVEANU, E. 106.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv popular A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Fete mari pînze Nălbeau Și pe pietre Le-nfloreau. TEODORESCU, P. P. 558.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Pînzele să se-nflorească Și frumos să se nălbească, Știi, ca coala de hîrtie. TEODORESCU, P. P. 558.
      surse: DLRLC
  • comentariu regional Prezent indicativ persoana a 3-a și: înfloare.
    surse: DLRLC

etimologie: