2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înflorare sf [At: PAMFILE – LUPESCU / V: ~rire / Pl: ~rări / E: înflora] 1 Împodobire cu flori țesute, brodate, pictate, încrustate sau cu diferite alte ornamente Si: înflorire (6), înflorit1 (6). 2 Preparare a unor culori din plante și colorare cu ele Si: înflorire (13), înflorit1 (13).

ÎNFLORÁ, înflorez, vb. I. Tranz. A împodobi cu flori țesute, brodate, pictate, incrustate. – În + flori (pl. lui floare).

ÎNFLORÁ, înflorez, vb. I. Tranz. A împodobi cu flori țesute, brodate, pictate, incrustate. – În + flori (pl. lui floare).

înflora vt [At: DENSUSIANU, Ț. H. 251 / Pzi: ~rez, (rar) ~flor / E: în~ + floare] 1 A împodobi cu flori țesute, brodate, pictate, încrustate Si: a înflori (6). 2 A obține culori din plante și a colora cu ele Si: a înflori (16).

ÎNFLORÁ, înflorez, vb. I. Tranz. A împodobi cu flori țesute, brodate, pictate, încrustate; a ornamenta.

A ÎNFLORÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de lemn, țesături) A înfrumuseța cu flori (pictate, țesute, brodate sau încrustate); a ornamenta (cu flori). 2) (texte) A înzestra cu elemente decorative de prisos. 3) fig. (stări de lucruri, adevăruri) A denatura prin adăugare de elemente născocite. [Sil. în-flo-] /în + floare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înflorá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfloreáză

înflorá vb., ind. prez. 1 sg. înfloréz, 3 sg. și pl. înfloreáză

Intrare: înflorare
înflorare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înflorare
  • ‑nflorare
  • înflorarea
  • ‑nflorarea
plural
  • înflorări
  • ‑nflorări
  • înflorările
  • ‑nflorările
genitiv-dativ singular
  • înflorări
  • ‑nflorări
  • înflorării
  • ‑nflorării
plural
  • înflorări
  • ‑nflorări
  • înflorărilor
  • ‑nflorărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înflora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înflora
  • ‑nflora
  • înflorare
  • ‑nflorare
  • înflorat
  • ‑nflorat
  • înfloratu‑
  • ‑nfloratu‑
  • înflorând
  • ‑nflorând
  • înflorându‑
  • ‑nflorându‑
singular plural
  • înflorea
  • ‑nflorea
  • înflorați
  • ‑nflorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înflorez
  • ‑nflorez
(să)
  • înflorez
  • ‑nflorez
  • înfloram
  • ‑nfloram
  • înflorai
  • ‑nflorai
  • înflorasem
  • ‑nflorasem
a II-a (tu)
  • înflorezi
  • ‑nflorezi
(să)
  • înflorezi
  • ‑nflorezi
  • înflorai
  • ‑nflorai
  • înflorași
  • ‑nflorași
  • înfloraseși
  • ‑nfloraseși
a III-a (el, ea)
  • înflorea
  • ‑nflorea
(să)
  • înfloreze
  • ‑nfloreze
  • înflora
  • ‑nflora
  • înfloră
  • ‑nfloră
  • înflorase
  • ‑nflorase
plural I (noi)
  • înflorăm
  • ‑nflorăm
(să)
  • înflorăm
  • ‑nflorăm
  • înfloram
  • ‑nfloram
  • înflorarăm
  • ‑nflorarăm
  • înfloraserăm
  • ‑nfloraserăm
  • înflorasem
  • ‑nflorasem
a II-a (voi)
  • înflorați
  • ‑nflorați
(să)
  • înflorați
  • ‑nflorați
  • înflorați
  • ‑nflorați
  • înflorarăți
  • ‑nflorarăți
  • înfloraserăți
  • ‑nfloraserăți
  • înfloraseți
  • ‑nfloraseți
a III-a (ei, ele)
  • înflorea
  • ‑nflorea
(să)
  • înfloreze
  • ‑nfloreze
  • înflorau
  • ‑nflorau
  • înflora
  • ‑nflora
  • înfloraseră
  • ‑nfloraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înflora înflorat

  • 1. A împodobi cu flori țesute, brodate, pictate, incrustate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • În + flori (pluralul lui floare).
    surse: DEX '09 DEX '98