9 definiții pentru înfietoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIETÓR, -OÁRE, înfietori, -oare, s. m. și f. Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator. [Pr.: -fi-e-] – Înfia + suf. -tor.

ÎNFIETÓR, -OÁRE, înfietori, -oare, s. m. și f. Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator. [Pr.: -fi-e-] – Înfia + suf. -tor.

înfietor, ~oare smf [At: HAMANGIU, C. C. 47 / V: ~fiit~ / Pl: ~i, ~oare / E: înfia + ~(i)tor] Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui Si: adoptator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfietoáre (-fi-e-) s. f., g.-d. art. înfietoárei; pl. înfietoáre

înfietoáre s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. înfietoárei; pl. înfietoáre

înfietór (-fi-e-) s. m., pl. înfietóri

înfietór s. m. (sil. -fi-e-), pl. înfietóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFIETÓR s. (JUR.) adoptator. (~ al unui nou-născut.)

ÎNFIETOR s. (JUR.) adoptator. (~ al unui nou-născut.)

Intrare: înfietoare
înfietoare substantiv feminin
  • silabație: -fi-e- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfietoare
  • ‑nfietoare
  • înfietoarea
  • ‑nfietoarea
plural
  • înfietoare
  • ‑nfietoare
  • înfietoarele
  • ‑nfietoarele
genitiv-dativ singular
  • înfietoare
  • ‑nfietoare
  • înfietoarei
  • ‑nfietoarei
plural
  • înfietoare
  • ‑nfietoare
  • înfietoarelor
  • ‑nfietoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)