2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfărtăți v vz înfârtăți


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înfărtățíre s.f. (reg., înv.) înfrățire, înfărtăție.

înfărtățí, înfărtățésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a se face frate de cruce cu cineva, a se face fârtat cu cineva.

Intrare: înfărtățire
înfărtățire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfărtățire
  • ‑nfărtățire
  • înfărtățirea
  • ‑nfărtățirea
plural
  • înfărtățiri
  • ‑nfărtățiri
  • înfărtățirile
  • ‑nfărtățirile
genitiv-dativ singular
  • înfărtățiri
  • ‑nfărtățiri
  • înfărtățirii
  • ‑nfărtățirii
plural
  • înfărtățiri
  • ‑nfărtățiri
  • înfărtățirilor
  • ‑nfărtățirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înfărtăți
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfărtăți
  • ‑nfărtăți
  • înfărtățire
  • ‑nfărtățire
  • înfărtățit
  • ‑nfărtățit
  • înfărtățitu‑
  • ‑nfărtățitu‑
  • înfărtățind
  • ‑nfărtățind
  • înfărtățindu‑
  • ‑nfărtățindu‑
singular plural
  • înfărtățește
  • ‑nfărtățește
  • înfărtățiți
  • ‑nfărtățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfărtățesc
  • ‑nfărtățesc
(să)
  • înfărtățesc
  • ‑nfărtățesc
  • înfărtățeam
  • ‑nfărtățeam
  • înfărtății
  • ‑nfărtății
  • înfărtățisem
  • ‑nfărtățisem
a II-a (tu)
  • înfărtățești
  • ‑nfărtățești
(să)
  • înfărtățești
  • ‑nfărtățești
  • înfărtățeai
  • ‑nfărtățeai
  • înfărtățiși
  • ‑nfărtățiși
  • înfărtățiseși
  • ‑nfărtățiseși
a III-a (el, ea)
  • înfărtățește
  • ‑nfărtățește
(să)
  • înfărtățească
  • ‑nfărtățească
  • înfărtățea
  • ‑nfărtățea
  • înfărtăți
  • ‑nfărtăți
  • înfărtățise
  • ‑nfărtățise
plural I (noi)
  • înfărtățim
  • ‑nfărtățim
(să)
  • înfărtățim
  • ‑nfărtățim
  • înfărtățeam
  • ‑nfărtățeam
  • înfărtățirăm
  • ‑nfărtățirăm
  • înfărtățiserăm
  • ‑nfărtățiserăm
  • înfărtățisem
  • ‑nfărtățisem
a II-a (voi)
  • înfărtățiți
  • ‑nfărtățiți
(să)
  • înfărtățiți
  • ‑nfărtățiți
  • înfărtățeați
  • ‑nfărtățeați
  • înfărtățirăți
  • ‑nfărtățirăți
  • înfărtățiserăți
  • ‑nfărtățiserăți
  • înfărtățiseți
  • ‑nfărtățiseți
a III-a (ei, ele)
  • înfărtățesc
  • ‑nfărtățesc
(să)
  • înfărtățească
  • ‑nfărtățească
  • înfărtățeau
  • ‑nfărtățeau
  • înfărtăți
  • ‑nfărtăți
  • înfărtățiseră
  • ‑nfărtățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)