3 definiții pentru înfărtățire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înfărtăți v vz înfârtăți
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
înfărtățire s.f. (reg., înv.) înfrățire, înfărtăție.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înfărtăți, înfărtățesc, vb. IV refl. (reg., înv.) a se face frate de cruce cu cineva, a se face fârtat cu cineva.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înfărtățire
înfărtățire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)