2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFĂȚÁT, -Ă, înfățați, -te, adj. (Despre plăpumi, perne) Îmbrăcat cu rufărie (curată). – V. înfăța.

ÎNFĂȚÁT, -Ă, înfățați, -te, adj. (Despre plăpumi, perne) Îmbrăcat cu rufărie (curată). – V. înfăța.

înfățat2, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. ap. CONV. LIT. III, 44 / Pl: ~ați, ~e / E: înfăța] (Mol; d. perne, plăpumi etc.) Îmbrăcat cu rufărie curată.

înfățat1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: înfăța] (Mol) 1-2 Înfățare (1-2).

ÎNFĂȚÁT, -Ă, înfățați, -te, adj. (Despre perne, plăpumi, așternut) Acoperit cu rufărie (curată). Pernă înfățată.

ÎNFĂȚÁ, înfắț, vb. I. Tranz. A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc. ◊ Expr. A înfăța patul = a schimba lenjeria patului. – În + față.

ÎNFĂȚÁ, înfắț, vb. I. Tranz. A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc. ◊ Expr. A înfăța patul = a schimba lenjeria patului. – În + față.

înfăța vt [At: DA / Pzi: ~făț / E: în + față] (Mol) 1 A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă. 2 (Îe) A ~ patul A schimba lenjeria patului.

ÎNFĂȚÁ, înfắț, vb. I. Tranz. (Cu privire la plăpumi, perne, așternut) A îmbrăca cu rufărie (curată). (Cu pronunțare regională) La căpătîi, un cultuc înfațat cu cit, ale cărui flori albastre sau roșii de-abia mai mijeau. HOGAȘ, M. N. 137.

A ÎNFĂȚÁ înfăț tranz. (perne, plapume, așternuturi) A îmbrăca cu fețe curate. /în + față

înfățà v. a primeni (fețele de perină).

înfắț, a v. tr. (d. față. – Se conjugă ca învăț. V. răsfăț). Pun saŭ schimb fața uneĭ perne saŭ uneĭ plapome.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfățá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfắț, 2 sg. înféți, 3 înfáță; conj. prez. 3 înféțe

înfățá vb., ind. prez. 1 sg. înfăț, 2 sg. înféți, 3 sg. și pl. înfáță; conj. prez. 3 sg. și pl. înféțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Înfățat ≠ desfățat

ÎNFĂȚÁ vb. a îmbrăca. (A ~ o pernă.)

ÎNFĂȚA vb. a îmbrăca. (A ~ o pernă.)

A înfăța ≠ a desfăța

Intrare: înfățat
înfățat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfățat
  • ‑nfățat
  • înfățatul
  • înfățatu‑
  • ‑nfățatul
  • ‑nfățatu‑
  • înfăța
  • ‑nfăța
  • înfățata
  • ‑nfățata
plural
  • înfățați
  • ‑nfățați
  • înfățații
  • ‑nfățații
  • înfățate
  • ‑nfățate
  • înfățatele
  • ‑nfățatele
genitiv-dativ singular
  • înfățat
  • ‑nfățat
  • înfățatului
  • ‑nfățatului
  • înfățate
  • ‑nfățate
  • înfățatei
  • ‑nfățatei
plural
  • înfățați
  • ‑nfățați
  • înfățaților
  • ‑nfățaților
  • înfățate
  • ‑nfățate
  • înfățatelor
  • ‑nfățatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înfăța
verb (VT34)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfăța
  • ‑nfăța
  • înfățare
  • ‑nfățare
  • înfățat
  • ‑nfățat
  • înfățatu‑
  • ‑nfățatu‑
  • înfățând
  • ‑nfățând
  • înfățându‑
  • ‑nfățându‑
singular plural
  • înfață
  • ‑nfață
  • înfățați
  • ‑nfățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfăț
  • ‑nfăț
(să)
  • înfăț
  • ‑nfăț
  • înfățam
  • ‑nfățam
  • înfățai
  • ‑nfățai
  • înfățasem
  • ‑nfățasem
a II-a (tu)
  • înfeți
  • ‑nfeți
(să)
  • înfeți
  • ‑nfeți
  • înfățai
  • ‑nfățai
  • înfățași
  • ‑nfățași
  • înfățaseși
  • ‑nfățaseși
a III-a (el, ea)
  • înfață
  • ‑nfață
(să)
  • înfețe
  • ‑nfețe
  • înfăța
  • ‑nfăța
  • înfăță
  • ‑nfăță
  • înfățase
  • ‑nfățase
plural I (noi)
  • înfățăm
  • ‑nfățăm
(să)
  • înfățăm
  • ‑nfățăm
  • înfățam
  • ‑nfățam
  • înfățarăm
  • ‑nfățarăm
  • înfățaserăm
  • ‑nfățaserăm
  • înfățasem
  • ‑nfățasem
a II-a (voi)
  • înfățați
  • ‑nfățați
(să)
  • înfățați
  • ‑nfățați
  • înfățați
  • ‑nfățați
  • înfățarăți
  • ‑nfățarăți
  • înfățaserăți
  • ‑nfățaserăți
  • înfățaseți
  • ‑nfățaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfață
  • ‑nfață
(să)
  • înfețe
  • ‑nfețe
  • înfățau
  • ‑nfățau
  • înfăța
  • ‑nfăța
  • înfățaseră
  • ‑nfățaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfățat

  • 1. (Despre plăpumi, perne) Îmbrăcat cu rufărie (curată).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: desfățat un exemplu
    exemple
    • Pernă înfățată.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înfăța
    surse: DEX '09 DEX '98

înfăța înfățare înfățat

  • 1. A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbrăca antonime: desfăța un exemplu
    exemple
    • cu pronunțare regională La căpătîi, un cultuc înfațat cu cit, ale cărui flori albastre sau roșii de-abia mai mijeau. HOGAȘ, M. N. 137.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A înfăța patul = a schimba lenjeria patului.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • În + față
    surse: DEX '09 DEX '98