6 definiții pentru înfășurătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFĂȘURĂTÚRĂ, înfășurături, s. f. (Rar) Ceea ce înfășoară ceva sau este înfășurat pe ceva. – Înfășura + suf. -ătură.

ÎNFĂȘURĂTÚRĂ, înfășurături, s. f. (Rar) Ceea ce înfășoară ceva sau este înfășurat pe ceva. – Înfășura + suf. -ătură.

înfășurătu sf [At: LB / Pl: ~ri / E: înfășură + -(ă)tură] (Rar) 1 Material cu care se acoperă sau se izolează ceva. 2 Sucitură. 3 Încolăcitură. 4 Depănătură.

ÎNFĂȘURĂTÚRĂ, înfășurături, s. f. (Rar) Ceea ce (se) înfășoară sau este înfășurat. Cerul se însănătoși și se scutură de înfășurăturile lui albe și cenușii. GALACTION, O. I 159.

ÎNFĂȘURĂTÚRĂ ~i f. pop. 1) Obiect înfășurat. 2) Mod de înfășurare. /a înfășura + suf. ~ătură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfășurătúră (rar) s. f., g.-d. art. înfășurătúrii; pl. înfășurătúri

înfășurătúră s. f., g.-d. art. înfășurătúrii; pl. înfășurătúri

Intrare: înfășurătură
înfășurătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfășurătu
  • ‑nfășurătu
  • înfășurătura
  • ‑nfășurătura
plural
  • înfășurături
  • ‑nfășurături
  • înfășurăturile
  • ‑nfășurăturile
genitiv-dativ singular
  • înfășurături
  • ‑nfășurături
  • înfășurăturii
  • ‑nfășurăturii
plural
  • înfășurături
  • ‑nfășurături
  • înfășurăturilor
  • ‑nfășurăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfășurătură

  • 1. rar Ceea ce înfășoară ceva sau este înfășurat pe ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cerul se însănătoși și se scutură de înfășurăturile lui albe și cenușii. GALACTION, O. I 159.
      surse: DLRLC
  • 2. popular Mod de înfășurare.
    surse: NODEX

etimologie:

  • Înfășura + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98