8 definiții pentru înduplecător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDUPLECĂTÓR, -OÁRE, înduplecători, -oare, adj. (Înv.) Care înduplecă; convingător. – Îndupleca + suf. -ător.

ÎNDUPLECĂTÓR, -OÁRE, înduplecători, -oare, adj. (Înv.) Care înduplecă; convingător. – Îndupleca + suf. -ător.

înduplecător, ~oare [At: BĂLCESCU, M. V. 417 / Pl: ~i, ~oare / E: îndupleca + -ător] 1-4 smf, a (Persoană) care înduplecă (6-7). 5-6 smf, a (Om) care este înduplecat ușor Si: conciliant. 7 smf Seducător.

ÎNDUPLECĂTÓR, -OÁRE, înduplecători, -oare, adj. (Învechit) Care înduplecă, stăruitor, convingător. Vorba ei îi răsuna pînă în suflet, dulce și înduplecătoare. ODOBESCU, S. III 201.

ÎNDUPLECĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care înduplecă. /a îndupleca + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înduplecătór (înv.) (-du-ple-) adj. m., pl. înduplecătóri; f. sg. și pl. înduplecătoáre

înduplecătór adj. m. (sil. -ple-), pl. înduplecătóri; f. sg. și pl. înduplecătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDUPLECĂTÓR adj. v. conciliant, concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, împăciuitor, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic.

înduplecător adj. v. CONCILIANT. CONCLUDENT. CONVINGĂTOR. DECISIV. EDIFICATOR. ELOCVENT. GRĂITOR. HOTĂRÎTOR. ILUSTRATIV. ÎMPĂCIUITOR. PILDUITOR. PUTERNIC. SERIOS. SOLID. TARE. TEMEINIC.

Intrare: înduplecător
înduplecător adjectiv
  • silabație: în-du-ple- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înduplecător
  • ‑nduplecător
  • înduplecătorul
  • înduplecătoru‑
  • ‑nduplecătorul
  • ‑nduplecătoru‑
  • înduplecătoare
  • ‑nduplecătoare
  • înduplecătoarea
  • ‑nduplecătoarea
plural
  • înduplecători
  • ‑nduplecători
  • înduplecătorii
  • ‑nduplecătorii
  • înduplecătoare
  • ‑nduplecătoare
  • înduplecătoarele
  • ‑nduplecătoarele
genitiv-dativ singular
  • înduplecător
  • ‑nduplecător
  • înduplecătorului
  • ‑nduplecătorului
  • înduplecătoare
  • ‑nduplecătoare
  • înduplecătoarei
  • ‑nduplecătoarei
plural
  • înduplecători
  • ‑nduplecători
  • înduplecătorilor
  • ‑nduplecătorilor
  • înduplecătoare
  • ‑nduplecătoare
  • înduplecătoarelor
  • ‑nduplecătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înduplecător

etimologie:

  • Îndupleca + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09