îndrăgostit, ~ă smf, a [At: MACEDONSKI, O. I, 21 / Pl: ~iți, ~e / E: îndrăgosti] 1-2 (Persoană) care a început să iubească pe cineva Si: amorezat.

ÎNDRĂGOSTIT, -Ă, îndrăgostiți, -te, adj. Care a prins dragoste de cineva, care iubește; amorezat. Mi-am lăsat părinții, casa, pacea unui dulce trai, Ca să plec îndrăgostită de feciorul cel de crai. EFTIMIU, Î. 104. Voi afla inimi îndrăgostite. MACEDONSKI, O. I 21. ◊ (Poetic) Prin flori Abia că se aude cum trec în armonie Ai vîntului de seară îndrăgostiți fiori! MACEDONSKI, O. I 262. ◊ (Substantivat, neobișnuit) Pe fete le așteptau seara... îndrăgostiții lor. PAS, Z. I 309.

îndrăgostit, -ă adj. și s. Înamorat.

îndrăgosti [At: ISPIRESCU, L. 184 / Pzi: -tesc / E: în- + dragoste] 1 vr A începe să iubească pe cineva Si: a se amoreza, a se înamora, (înv) a se îndrăguli. 2 vt (Nob) A iubi pe cineva. 3 vrr (Pop) A se iubi.

ÎNDRĂGOSTI, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubești pe cineva; a se amoreza. Se îndrăgosti de cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23. Zîna munților... se îndrăgostise de frumusețea lui. ISPIRESCU, L. 184. ◊ (Rar, determinarea este introdusă prin prep. «cu») Feciorul de împărat este îndrăgostit cu o zînă. ISPIRESCU, L. 186. Cu toți să mă-ndrăgostesc. TEODORESCU, P. P. 343. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi, a îndrăgi. Îndrăgostesc De-nnebunesc Pe Rada. MACEDONSKi, O. I 35. Visul să mi se-mplinească, Puica să mă-ndrăgostească. TEODORESCU, P. P. 305.

A SE ÎNDRĂGOSTI mă ~esc intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se înamora; a se amoreza. ~ de cineva. /în + dragoste

A ÎNDRĂGOSTI ~esc tranz. rar A face să se îndrăgostească. /în + dragoste

îndrăgostì v. a prinde dragoste.

îndrăgostésc (mă) v. refl. Mă înamorez, prind dragoste: s’aŭ îndrăgostit unu de altu. – Rar și îndrăgulesc (Pan).

îndrăgosti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îndrăgostesc, 3 sg. se îndrăgostește, imperf. 1 sg. mă îndrăgosteam; conj. prez. 1 sg. să mă îndrăgostesc, 3 să se îndrăgostească; imper. 2 sg. afirm. îndrăgostește-te; ger. îndrăgostindu-mă

îndrăgosti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndrăgostește, imperf. 3 sg. se îndrăgostea; conj. prez. 3 să se îndrăgostească

îndrăgosti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgostesc, imperf. 3 sg. îndrăgostea; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăgostească

ÎNDRĂGOSTIT adj. amorezat, (livr.) înamorat.

ÎNDRĂGOSTIT adj. amorezat, (livr.) înamorat.

ÎNDRĂGOSTI vb. a se amoreza, (livr.) a se înamora.

ÎNDRĂGOSTI vb. a se amoreza, (livr.) a se înamora.

Amantes, amentes (lat. „Îndrăgostiți, smintiți”). Terențiu a spus aceste vorbe în comedia sa Andria (versul 13, în versiune modernă: act I, sc. 3). Ele s-au răspîndit repede datorită nu atît cuprinsului lor destul de banal, cît mai ales jocului de cuvinte original, reușit și ușor de reținut. Cind se folosesc? Oricând îndrăgostiții, prin manifestările lor, confirmă părerea lui Terențiu! Byron, în Pelerinajul lui Childe Harold (IV, 123), spune de asemeni: Who loves, raves „Cine iubește, aiurează”, dar versul său are un caracter dramatic, căci se referă la rătăcirile dragostei care pot avea urmări nefericite. LIT.