2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDIGUÍT, -Ă, îndiguiți, -te, adj. Mărginit de diguri; îngrădit cu diguri, zăgăzuit. – V. îndigui.

ÎNDIGUÍT, -Ă, îndiguiți, -te, adj. Mărginit de diguri; îngrădit cu diguri, zăgăzuit. – V. îndigui.

îndiguit, ~ă a [At: DEX / P: ~gu-it / Pl: ~iți, ~e / E: îndigui] 1 (D. ape) Mărginit de diguri. 2 (D. terenuri) împrejmuit cu diguri.

ÎNDIGUÍT, -Ă, îndiguiți, -te, adj. Mărginit de diguri, îngrădit prin ridicarea unor diguri.

ÎNDIGUÍ, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. A mărgini o apă sau a înconjura o suprafață cu diguri, a zăgăzui; p. gener. a ridica un dig. – În + dig + suf. -ui.

ÎNDIGUÍ, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. A mărgini o apă sau a înconjura o suprafață cu diguri, a zăgăzui; p. gener. a ridica un dig. – În + dig + suf. -ui.

îndigui vt [At: ENC. AGR. / P: ~gu-i / Pzi: ~esc / E: în-+ dig + -ui] 1-2 (A mărgini o apă sau) a înconjura o suprafață cu diguri Si: a zăgăzui. 3 (Pgn) A ridica un dig.

ÎNDIGUÍ, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A înconjura o suprafață de teren cu diguri (pentru a o feri de inundații). 2. A mărgini o apă curgătoare sau stătătoare cu diguri (pentru a împiedica inundațiile); p. ext. a ridica un dig.

A ÎNDIGUÍ ~iésc tranz. (torente de apă) A opri cu ajutorul unui dig; a stăvili; a zăgăzui; a bara. /în + dig + suf. ~ui

*îndiguĭésc v. tr. (fr. endiguer, d. digue, dig). Zăgăzuĭesc.

zăgăzuĭésc v. tr. Stăvilesc pintr’un zăgaz. – Și îndiguĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndiguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndiguiésc, imperf. 3 sg. îndiguiá; conj. prez. 3 îndiguiáscă

îndiguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndiguiésc, imperf. 3 sg. îndiguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndiguiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDIGUÍT adj. stăvilit, zăgăzuit. (O apă ~.)

ÎNDIGUIT adj. stăvilit, zăgăzuit. (O apă ~.)

ÎNDIGUÍ vb. a stăvili, a zăgăzui. (A ~ malul unui râu.)

ÎNDIGUI vb. a stăvili, a zăgăzui. (A ~ malul unui rîu.)

Intrare: îndiguit
îndiguit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndiguit
  • ‑ndiguit
  • îndiguitul
  • îndiguitu‑
  • ‑ndiguitul
  • ‑ndiguitu‑
  • îndigui
  • ‑ndigui
  • îndiguita
  • ‑ndiguita
plural
  • îndiguiți
  • ‑ndiguiți
  • îndiguiții
  • ‑ndiguiții
  • îndiguite
  • ‑ndiguite
  • îndiguitele
  • ‑ndiguitele
genitiv-dativ singular
  • îndiguit
  • ‑ndiguit
  • îndiguitului
  • ‑ndiguitului
  • îndiguite
  • ‑ndiguite
  • îndiguitei
  • ‑ndiguitei
plural
  • îndiguiți
  • ‑ndiguiți
  • îndiguiților
  • ‑ndiguiților
  • îndiguite
  • ‑ndiguite
  • îndiguitelor
  • ‑ndiguitelor
vocativ singular
plural
Intrare: îndigui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndigui
  • ‑ndigui
  • îndiguire
  • ‑ndiguire
  • îndiguit
  • ‑ndiguit
  • îndiguitu‑
  • ‑ndiguitu‑
  • îndiguind
  • ‑ndiguind
  • îndiguindu‑
  • ‑ndiguindu‑
singular plural
  • îndiguiește
  • ‑ndiguiește
  • îndiguiți
  • ‑ndiguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndiguiesc
  • ‑ndiguiesc
(să)
  • îndiguiesc
  • ‑ndiguiesc
  • îndiguiam
  • ‑ndiguiam
  • îndiguii
  • ‑ndiguii
  • îndiguisem
  • ‑ndiguisem
a II-a (tu)
  • îndiguiești
  • ‑ndiguiești
(să)
  • îndiguiești
  • ‑ndiguiești
  • îndiguiai
  • ‑ndiguiai
  • îndiguiși
  • ‑ndiguiși
  • îndiguiseși
  • ‑ndiguiseși
a III-a (el, ea)
  • îndiguiește
  • ‑ndiguiește
(să)
  • îndiguiască
  • ‑ndiguiască
  • îndiguia
  • ‑ndiguia
  • îndigui
  • ‑ndigui
  • îndiguise
  • ‑ndiguise
plural I (noi)
  • îndiguim
  • ‑ndiguim
(să)
  • îndiguim
  • ‑ndiguim
  • îndiguiam
  • ‑ndiguiam
  • îndiguirăm
  • ‑ndiguirăm
  • îndiguiserăm
  • ‑ndiguiserăm
  • îndiguisem
  • ‑ndiguisem
a II-a (voi)
  • îndiguiți
  • ‑ndiguiți
(să)
  • îndiguiți
  • ‑ndiguiți
  • îndiguiați
  • ‑ndiguiați
  • îndiguirăți
  • ‑ndiguirăți
  • îndiguiserăți
  • ‑ndiguiserăți
  • îndiguiseți
  • ‑ndiguiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndiguiesc
  • ‑ndiguiesc
(să)
  • îndiguiască
  • ‑ndiguiască
  • îndiguiau
  • ‑ndiguiau
  • îndigui
  • ‑ndigui
  • îndiguiseră
  • ‑ndiguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndiguit

etimologie:

  • vezi îndigui
    surse: DEX '98 DEX '09

îndigui îndiguire îndiguit

etimologie:

  • În + dig + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09