2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDEMNÁRE, îndemnări, s. f. Acțiunea de a (se) îndemna; îndemn. – V. îndemna.

îndemnare sf [At: PRAV. MOLD. 88/2 / Pl: ~nări / E: îndemna] 1-2 Silire a unui animal (de a porni sau) de a merge mai repede Si: (înv) îndemnătură (1-2). 3 Convingere a unei persoane de a face un lucru Si: impulsionare, îndemn (2), stimulare, (înv) îndemnătură (3). 4 (Înv) Îmbiere. 5 (Pop) Hotărâre de a săvârși o acțiune, de a se apuca de ceva în urma unei stimulări. 6 Chemare la o acțiune. 7 (Rar) Îmboldire reciprocă într-o întrecere. 8 (Pgn) Constrângere. 9 (Înv) Provocare.

ÎNDEMNÁRE, îndemnări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) îndemna; îndemn. – V. îndemna.

ÎNDEMNÁRE, îndemnări, s. f. (Rar) Acțiunea de a îndemna; îndemn. Făt-Frumos se sculă de la masă și, după îndemnarea babei, se duse să-și aleagă calul. EMINESCU, N. 22.

ÎNDEMNÁ, îndémn, vb. I. Tranz. 1. A convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia. ♦ Refl. A se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva. ♦ Refl. recipr. Fig. A se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul. 2. A sili un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Intranz. (Reg.; despre animale) A se sili la drum, a înainta trăgând. – Lat. *indeminare.

ÎNDEMNÁ, îndémn, vb. I. Tranz. 1. A convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia. ♦ Refl. A se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva. ♦ Refl. recipr. Fig. A se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul. 2. A sili un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Intranz. (Reg.; despre animale) A se sili la drum, a înainta trăgând. – Lat. *indeminare.

îndemn sn [At: DOSOFTEI, V. S. 144/2 / Pl: ~uri / E: îndemna] 1 (Îvp) Mânare a unui animal. 2 Ceea ce stimulează pe cineva la o acțiune Si: imbold, impuls, stimulent. 3 Pornire lăuntrică. 4 (Îlpp) Din (sau la, prin) ~ul Încurajat fiind de... 5 (Îal) La insistența... 6 (Înv) Curaj de a face un anumit lucru. 7 Încurajare.

îndemna [At: CORESI, EV. 13/33 / Pzi: îndemn, (înv) ~nez / E: ml *indeminare] 1-2 vt A sili un animal (să pornească sau) să meargă mai repede. 3 vi (Reg; d. animale) A se sili la drum, a înainta trăgând. 4 vt A convinge pe cineva să facă un lucru Si: a impulsiona, a încuraja (3), a stimula. 5 vt (Înv) A îmbia. 6 vr (Pop) A se hotărî la o acțiune, a se apuca de ceva în urma unei stimulări Si: a se decide. 7 vrr (Rar) A se lua la întrecere, îmboldindu-se reciproc. 8 vt A chema la o acțiune. 9 vt (Pgn) A constrânge 10 vt (Înv) A provoca. 11 vr (Reg) A se simți atras de ceva. 12 vr (Reg) A se deda la ceva. 13 vr (Reg) A se obișnui cu ceva.

ÎNDEMNÁ, îndémn, vb. I. Tranz. (De obicei urmat de un infinitiv, un conjunctiv ori un substantiv precedat de prep. «la») 1. A îmboldi, a stimula, a da îndemn, a chema la acțiune. Te îndemn însă a scrie memoriul vieții tale. EMINESCU, N. 61. Scopul lui era să îndemne pe artiști și să formeze gustul publicului. GHICA, S. A. 80. Toți... îndemnară pe Mihai ca să țină domnia acestei țări. BĂLCESCU, O. II 270. ♦ A îmbia. Cerul se vedea albastru și ne îndemna afară. C. PETRESCU, S. 65. Susurul apei parcă te îndemna la somn. ISPIRESCU, L. 230. ♦ Refl. A se apuca de ceva (în urma unui imbold), a se hotărî la ceva, a porni sau a începe un lucru, o acțiune. Nu se prea îndemna la lucru. RETEGANUL, P. V 3. Mai pe urmă mi se îndemnă, frate, la rachie și bău tot ce-au avut. ȘEZ. I 276. Tu te-ai îndemnat De m-ai întrebat. TEODORESCU, P. P. 426. ♦ Refl. reciproc. Fig. A se lua la întrecere, a se îmboldi. Apele încep să se smulgă din moliciunea lutului, o undă se îndeamnă cu alta, pînă ce tot rîul se dislocă și pornește la vale. BOGZA, C. O. 160. 2. (Cu privire la animale) A sili să pornească sau să meargă mai repede. Țăranul îndemnă boii și carul porni, scîrțîind, de-a lungul malului nisipos. DUNĂREANU, CH. 99. Cînta, să-ndemne roibul să facă pas mai iute. COȘBUC, P. II 95. Călărețul... își îndeamnă calul inundat de spume. ALECSANDRI, P. III 151. ♦ Intranz. (Regional, ca îmboldire adresată vitelor) A se sili la drum, a înainta trăgînd. Hi! zmeoaicele tatii, îndemnați înainte! CREANGĂ, P. 119.

A SE ÎNDEMNÁ mă îndémn intranz. (despre ființe) A se lua la întrecere (unul cu altul) (stimulându-se reciproc). ~ la fugă. /<lat. indeminare

A ÎNDEMNÁ îndémn 1. tranz. 1) (persoane) A determina prin îndemnuri (să efectueze o acțiune); a îmboldi; a impresiona. ~ la lucru. 2) (animale) A impune (prin îmboldire, strigăte, șuierături) să pornească din loc sau să meargă mai repede. ~ caii. 2. intranz. (despre animale folosite ca forță de tracțiune) A merge mai repede; a da zor; a grăbi. ~ un animal la mers. /<lat. indeminare

îndemnà v. 1. a îmboldi, a grăbi să meargă: îndemnați înainte! CR.; 2. a împinge la, a excita; 3. fig. a sfătui. [Lat. INDE și MINARI, a îmboldi].

2) îndémn, a v. tr. (d. lat. *indémino, -áre, a mîna de acolo, a mișca din loc, d. mĭnare, a mîna; fr. emmener. – Îndeamnă, să îndemne). Sfătuĭesc, determin, hotărăsc: eŭ l-am îndemnat să vie, și a venit. Îndemn boiĭ, caiĭ să meargă, îĭ mîn cu vorba. V. intr. Încep și continuŭ: îndemnară la drum și ajunseră. V. refl. Prind curaj, mă încurajez în tovărășie cu altu: cînd îs cu el împreună, mă îndemn la lucru și lucrez maĭ cu spor; cînd îs doĭ caĭ la căruță, se îndeamnă unu pe altu la mers.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndemnáre s. f., g.-d. art. îndemnắrii; pl. îndemnắri

îndemnáre s. f., g.-d. art. îndemnării; pl. îndemnări

îndemná (a ~) vb., ind. prez. 3 îndeámnă

îndemná vb., ind. prez. 1 sg. îndémn, 3 sg. și pl. îndeámnă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDEMNÁ vb. 1. a îmboldi, (înv. și reg.) a dudui. (A ~ un animal la mers.) 2. v. stimula. 3. v. îmboldi. 4. a ațâța, a îmboldi, (fig.) a mușca. (Cine-l ~ să facă asta?) 5. a stimula, (grecism înv.) a parachinisi, (fig.) a împinge, (pop. fig.) a înghimpa, a mișca. (Totul îl ~ să procedeze astfel.) 6. a (se) îmbia, a (se) pofti. (Se ~ ca fata la măritat.) 7. v. însufleți. 8. v. sfătui.

ÎNDEMNÁ vb. v. constrânge, convinge, decide, determina, face, forța, hotărî, îndupleca, obliga, sili.

îndemna vb. v. CONSTRÎNGE. CONVINGE. DECIDE. DETERMINA. FACE. FORȚA. HOTĂRÎ. ÎNDUPLECA. OBLIGA. SILI.

ÎNDEMNA vb. 1. a îmboldi, (înv. și reg.) a dudui. (A ~ un animal la mers.) 2. a îmbia, a îmboldi, a încuraja, a stimula. (Aprecierile lui m-au ~ să...) 3. a impulsiona, a îmboldi, a stimula. (Îi ~ spre noi realizări.) 4. a ațîța, a îmboldi, (fig.) a mușca. (Cine-l ~ să facă asta?) 5. a stimula, (grecism înv.) a parachinisi, (fig.) a împinge, (pop. fig.) a înghimpa, a mișca. (Totul îl ~ să procedeze astfel.) 6. a (se) îmbia, a (se) pofti. (Se ~ ca fata la măritat.) 7. a îmbărbăta, a încuraja, a însufleți, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Vă ~ în luptă avîntul patriotic.) 8. a povățui, a sfătui. (Îl ~ numai la bine.)

arată toate definițiile

Intrare: îndemnare
îndemnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndemnare
  • ‑ndemnare
  • îndemnarea
  • ‑ndemnarea
plural
  • îndemnări
  • ‑ndemnări
  • îndemnările
  • ‑ndemnările
genitiv-dativ singular
  • îndemnări
  • ‑ndemnări
  • îndemnării
  • ‑ndemnării
plural
  • îndemnări
  • ‑ndemnări
  • îndemnărilor
  • ‑ndemnărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îndemna
verb (VT25)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndemna
  • ‑ndemna
  • îndemnare
  • ‑ndemnare
  • îndemnat
  • ‑ndemnat
  • îndemnatu‑
  • ‑ndemnatu‑
  • îndemnând
  • ‑ndemnând
  • îndemnându‑
  • ‑ndemnându‑
singular plural
  • îndeamnă
  • ‑ndeamnă
  • îndemnați
  • ‑ndemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndemn
  • ‑ndemn
(să)
  • îndemn
  • ‑ndemn
  • îndemnam
  • ‑ndemnam
  • îndemnai
  • ‑ndemnai
  • îndemnasem
  • ‑ndemnasem
a II-a (tu)
  • îndemni
  • ‑ndemni
(să)
  • îndemni
  • ‑ndemni
  • îndemnai
  • ‑ndemnai
  • îndemnași
  • ‑ndemnași
  • îndemnaseși
  • ‑ndemnaseși
a III-a (el, ea)
  • îndeamnă
  • ‑ndeamnă
(să)
  • îndemne
  • ‑ndemne
  • îndemna
  • ‑ndemna
  • îndemnă
  • ‑ndemnă
  • îndemnase
  • ‑ndemnase
plural I (noi)
  • îndemnăm
  • ‑ndemnăm
(să)
  • îndemnăm
  • ‑ndemnăm
  • îndemnam
  • ‑ndemnam
  • îndemnarăm
  • ‑ndemnarăm
  • îndemnaserăm
  • ‑ndemnaserăm
  • îndemnasem
  • ‑ndemnasem
a II-a (voi)
  • îndemnați
  • ‑ndemnați
(să)
  • îndemnați
  • ‑ndemnați
  • îndemnați
  • ‑ndemnați
  • îndemnarăți
  • ‑ndemnarăți
  • îndemnaserăți
  • ‑ndemnaserăți
  • îndemnaseți
  • ‑ndemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndeamnă
  • ‑ndeamnă
(să)
  • îndemne
  • ‑ndemne
  • îndemnau
  • ‑ndemnau
  • îndemna
  • ‑ndemna
  • îndemnaseră
  • ‑ndemnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndemnare

  • 1. Acțiunea de a (se) îndemna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndemn attach_file un exemplu
    exemple
    • Făt-Frumos se sculă de la masă și, după îndemnarea babei, se duse să-și aleagă calul. EMINESCU, N. 22.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îndemna
    surse: DEX '98 DEX '09

îndemna îndemnare

  • 1. A convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune.
    exemple
    • Te îndemn însă a scrie memoriul vieții tale. EMINESCU, N. 61.
      surse: DLRLC
    • Scopul lui era să îndemne pe artiști și să formeze gustul publicului. GHICA, S. A. 80.
      surse: DLRLC
    • Toți... îndemnară pe Mihai ca să țină domnia acestei țări. BĂLCESCU, O. II 270.
      surse: DLRLC
    • Cerul se vedea albastru și ne îndemna afară. C. PETRESCU, S. 65.
      surse: DLRLC
    • Susurul apei parcă te îndemna la somn. ISPIRESCU, L. 230.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Nu se prea îndemna la lucru. RETEGANUL, P. V 3.
        surse: DLRLC
      • Mai pe urmă mi se îndemnă, frate, la rachie și bău tot ce-au avut. ȘEZ. I 276.
        surse: DLRLC
      • Tu te-ai îndemnat De m-ai întrebat. TEODORESCU, P. P. 426.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv reciproc figurat A se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Apele încep să se smulgă din moliciunea lutului, o undă se îndeamnă cu alta, pînă ce tot rîul se dislocă și pornește la vale. BOGZA, C. O. 160.
        surse: DLRLC
  • 2. A sili un animal să pornească sau să meargă mai repede.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Țăranul îndemnă boii și carul porni, scîrțîind, de-a lungul malului nisipos. DUNĂREANU, CH. 99.
      surse: DLRLC
    • Cînta, să-ndemne roibul să facă pas mai iute. COȘBUC, P. II 95.
      surse: DLRLC
    • Călărețul... își îndeamnă calul inundat de spume. ALECSANDRI, P. III 151.
      surse: DLRLC
    • 2.1. intranzitiv regional (Despre animale) A se sili la drum, a înainta trăgând.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Hi! zmeoaicele tatii, îndemnați înainte! CREANGĂ, P. 119.
        surse: DLRLC

etimologie: