2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCUSCRÍRE, încuscriri, s. f. Acțiunea de a se încuscri și rezultatul ei. – V. încuscri.

ÎNCUSCRÍRE, încuscriri, s. f. Acțiunea de a se încuscri și rezultatul ei. – V. încuscri.

încuscrire sf [At: PANN, E. IV, 26/3 / Pl: ~ri / E: încuscri] 1 Relație de cuscru sau de cuscră a cuiva Si: încuscrit1 (1). 2 (Pex) Înrudire cu cineva prin alianță Si: încuscrit1 (2).

ÎNCUSCRÍRE, încuscriri, s. f. Acțiunea de a se încuscri și rezultatul ei; înrudire prin cuscrenie. Trataseră partea financiară a nobilei încuscriri, într-o agitată, aproape penibilă ședință, care a ținut cîteva ore. EFTIMIU, N. 7.

ÎNCUSCRÍ, încuscresc, vb. IV. Refl. recipr. A se face cuscru cu cineva; p. ext. a fi sau a deveni rudă prin alianță cu cineva. – În + cuscru.

ÎNCUSCRÍ, încuscresc, vb. IV. Refl. recipr. A se face cuscru cu cineva; p. ext. a fi sau a deveni rudă prin alianță cu cineva. – În + cuscru.

încuscri vrr [At: BIBLIA (1688), 131 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~resc (îvr) încuscru / E: în- + cuscru] 1 A se face cuscru cu cineva. 2 (Pex) A deveni rudă prin alianță cu cineva. 3 (Înv) A fi răutăcios cu cineva, refuzându-i orice fel de ajutor.

ÎNCUSCRÍ, încuscresc, vb. IV. Refl. A se face cuscru cu cineva, a se înrudi prin cuscrenie; p. ext. a fi sau a deveni rudă prin alianță cu cineva. Zinca înțelege, nici vorbă, că el vrea să-i atragă iar luarea-aminte la cinstea pe care i-a făcut-o încuscrindu-se cu ea. CAMIL PETRESCU, O. I 347. Vrei să ne-ncuscrim împreună? ALECSANDRI, T. I 348. Se făcu unealta străinilor, cu care se încuscrea. NEGRUZZI, S. I 278.

A ÎNCUSCRÍ ~ésc tranz. A face să se încuscrească. [Sil. -cus-cri] /în + cuscru

A SE ÎNCUSCRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni cuscru (unul cu altul). 2) A fi cuscru (unul cu altul). /în + cuscru

încuscrì v. a se face cuscri, a se înrudi.

încuscrésc (mă) v. refl. (d. cuscru). Mă fac cuscru, mă înrudesc: răzășu nu se încuscrește cu modoranu. V. cumătresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încuscríre s. f., g.-d. art. încuscrírii; pl. încuscríri

încuscríre s. f., g.-d. art. încuscrírii; pl. încuscríri

!încuscrí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încuscréște, imperf. 3 sg. se încuscreá; conj. prez. 3 se încuscreáscă

încuscrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încuscrésc, imperf. 3 sg. încuscreá; conj. prez. 3 sg. și pl. încuscreáscă

Intrare: încuscrire
încuscrire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încuscrire
  • ‑ncuscrire
  • încuscrirea
  • ‑ncuscrirea
plural
  • încuscriri
  • ‑ncuscriri
  • încuscririle
  • ‑ncuscririle
genitiv-dativ singular
  • încuscriri
  • ‑ncuscriri
  • încuscririi
  • ‑ncuscririi
plural
  • încuscriri
  • ‑ncuscriri
  • încuscririlor
  • ‑ncuscririlor
vocativ singular
plural
Intrare: încuscri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încuscri
  • ‑ncuscri
  • încuscrire
  • ‑ncuscrire
  • încuscrit
  • ‑ncuscrit
  • încuscritu‑
  • ‑ncuscritu‑
  • încuscrind
  • ‑ncuscrind
  • încuscrindu‑
  • ‑ncuscrindu‑
singular plural
  • încuscrește
  • ‑ncuscrește
  • încuscriți
  • ‑ncuscriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încuscresc
  • ‑ncuscresc
(să)
  • încuscresc
  • ‑ncuscresc
  • încuscream
  • ‑ncuscream
  • încuscrii
  • ‑ncuscrii
  • încuscrisem
  • ‑ncuscrisem
a II-a (tu)
  • încuscrești
  • ‑ncuscrești
(să)
  • încuscrești
  • ‑ncuscrești
  • încuscreai
  • ‑ncuscreai
  • încuscriși
  • ‑ncuscriși
  • încuscriseși
  • ‑ncuscriseși
a III-a (el, ea)
  • încuscrește
  • ‑ncuscrește
(să)
  • încuscrească
  • ‑ncuscrească
  • încuscrea
  • ‑ncuscrea
  • încuscri
  • ‑ncuscri
  • încuscrise
  • ‑ncuscrise
plural I (noi)
  • încuscrim
  • ‑ncuscrim
(să)
  • încuscrim
  • ‑ncuscrim
  • încuscream
  • ‑ncuscream
  • încuscrirăm
  • ‑ncuscrirăm
  • încuscriserăm
  • ‑ncuscriserăm
  • încuscrisem
  • ‑ncuscrisem
a II-a (voi)
  • încuscriți
  • ‑ncuscriți
(să)
  • încuscriți
  • ‑ncuscriți
  • încuscreați
  • ‑ncuscreați
  • încuscrirăți
  • ‑ncuscrirăți
  • încuscriserăți
  • ‑ncuscriserăți
  • încuscriseți
  • ‑ncuscriseți
a III-a (ei, ele)
  • încuscresc
  • ‑ncuscresc
(să)
  • încuscrească
  • ‑ncuscrească
  • încuscreau
  • ‑ncuscreau
  • încuscri
  • ‑ncuscri
  • încuscriseră
  • ‑ncuscriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încuscrire

  • 1. Acțiunea de a se încuscri și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Trataseră partea financiară a nobilei încuscriri, într-o agitată, aproape penibilă ședință, care a ținut cîteva ore. EFTIMIU, N. 7.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încuscri
    surse: DEX '98 DEX '09

încuscri încuscrire

  • 1. A se face cuscru cu cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Zinca înțelege, nici vorbă, că el vrea să-i atragă iar luarea-aminte la cinstea pe care i-a făcut-o încuscrindu-se cu ea. CAMIL PETRESCU, O. I 347.
      surse: DLRLC
    • Vrei să ne-ncuscrim împreună? ALECSANDRI, T. I 348.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A fi sau a deveni rudă prin alianță cu cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Se făcu unealta străinilor, cu care se încuscrea. NEGRUZZI, S. I 278.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + cuscru
    surse: DEX '98 DEX '09