opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

ÎNCUSCRIRE, încuscriri, s. f. Acțiunea de a se încuscri și rezultatul ei. – V. încuscri.

ÎNCUSCRIRE, încuscriri, s. f. Acțiunea de a se încuscri și rezultatul ei. – V. încuscri.

încuscrire sf [At: PANN, E. IV, 26/3 / Pl: ~ri / E: încuscri] 1 Relație de cuscru sau de cuscră a cuiva Si: încuscrit1 (1). 2 (Pex) Înrudire cu cineva prin alianță Si: încuscrit1 (2).

ÎNCUSCRIRE, încuscriri, s. f. Acțiunea de a se încuscri și rezultatul ei; înrudire prin cuscrenie. Trataseră partea financiară a nobilei încuscriri, într-o agitată, aproape penibilă ședință, care a ținut cîteva ore. EFTIMIU, N. 7.

ÎNCUSCRI, încuscresc, vb. IV. Refl. recipr. A se face cuscru cu cineva; p. ext. a fi sau a deveni rudă prin alianță cu cineva. – În + cuscru.

ÎNCUSCRI, încuscresc, vb. IV. Refl. recipr. A se face cuscru cu cineva; p. ext. a fi sau a deveni rudă prin alianță cu cineva. – În + cuscru.

încuscri vrr [At: BIBLIA (1688), 131 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~resc (îvr) încuscru / E: în- + cuscru] 1 A se face cuscru cu cineva. 2 (Pex) A deveni rudă prin alianță cu cineva. 3 (Înv) A fi răutăcios cu cineva, refuzându-i orice fel de ajutor.

ÎNCUSCRI, încuscresc, vb. IV. Refl. A se face cuscru cu cineva, a se înrudi prin cuscrenie; p. ext. a fi sau a deveni rudă prin alianță cu cineva. Zinca înțelege, nici vorbă, că el vrea să-i atragă iar luarea-aminte la cinstea pe care i-a făcut-o încuscrindu-se cu ea. CAMIL PETRESCU, O. I 347. Vrei să ne-ncuscrim împreună? ALECSANDRI, T. I 348. Se făcu unealta străinilor, cu care se încuscrea. NEGRUZZI, S. I 278.

A ÎNCUSCRI ~esc tranz. A face să se încuscrească. [Sil. -cus-cri] /în + cuscru

A SE ÎNCUSCRI mă ~esc intranz. 1) A deveni cuscru (unul cu altul). 2) A fi cuscru (unul cu altul). /în + cuscru

încuscrì v. a se face cuscri, a se înrudi.

încuscrésc (mă) v. refl. (d. cuscru). Mă fac cuscru, mă înrudesc: răzășu nu se încuscrește cu modoranu. V. cumătresc.

Ortografice DOOM

încuscrire s. f., g.-d. art. încuscririi; pl. încuscriri

încuscrire s. f., g.-d. art. încuscririi; pl. încuscriri

încuscrire s. f., g.-d. art. încuscririi; pl. încuscriri

încuscri (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încuscresc, 3 sg. se încuscrește, imperf. 1 sg. mă încuscream; conj. prez. 1 sg. să mă încuscresc, 3 să se încuscrească; imper. 2 sg. afirm. încuscrește-te; ger. încuscrindu-mă

!încuscri (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încuscrește, imperf. 3 sg. se încuscrea; conj. prez. 3 să se încuscrească

încuscri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încuscresc, imperf. 3 sg. încuscrea; conj. prez. 3 sg. și pl. încuscrească

Regionalisme / arhaisme

încuscrí, încuscresc, (cuscri), v.r. A se face cuscru cu cineva: „Care are fecior de însurat cheamă pe una care are fată de măritat și să cuscresc” (Bilțiu, 2009: 125). – Din în + cuscru (MDA).

Intrare: încuscrire
încuscrire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încuscrire
  • ‑ncuscrire
  • încuscrirea
  • ‑ncuscrirea
plural
  • încuscriri
  • ‑ncuscriri
  • încuscririle
  • ‑ncuscririle
genitiv-dativ singular
  • încuscriri
  • ‑ncuscriri
  • încuscririi
  • ‑ncuscririi
plural
  • încuscriri
  • ‑ncuscriri
  • încuscririlor
  • ‑ncuscririlor
vocativ singular —
plural —
Intrare: încuscri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încuscri
  • ‑ncuscri
  • încuscrire
  • ‑ncuscrire
  • încuscrit
  • ‑ncuscrit
  • încuscritu‑
  • ‑ncuscritu‑
  • încuscrind
  • ‑ncuscrind
  • încuscrindu‑
  • ‑ncuscrindu‑
 singular plural
  • încuscrește
  • ‑ncuscrește
  • încuscriți
  • ‑ncuscriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încuscresc
  • ‑ncuscresc
 (să)
  • încuscresc
  • ‑ncuscresc
  • încuscream
  • ‑ncuscream
  • încuscrii
  • ‑ncuscrii
  • încuscrisem
  • ‑ncuscrisem
a II-a (tu)
  • încuscrești
  • ‑ncuscrești
 (să)
  • încuscrești
  • ‑ncuscrești
  • încuscreai
  • ‑ncuscreai
  • încuscriși
  • ‑ncuscriși
  • încuscriseși
  • ‑ncuscriseși
a III-a (el, ea)
  • încuscrește
  • ‑ncuscrește
 (să)
  • încuscrească
  • ‑ncuscrească
  • încuscrea
  • ‑ncuscrea
  • încuscri
  • ‑ncuscri
  • încuscrise
  • ‑ncuscrise
plural I (noi)
  • încuscrim
  • ‑ncuscrim
 (să)
  • încuscrim
  • ‑ncuscrim
  • încuscream
  • ‑ncuscream
  • încuscrirăm
  • ‑ncuscrirăm
  • încuscriserăm
  • ‑ncuscriserăm
  • încuscrisem
  • ‑ncuscrisem
a II-a (voi)
  • încuscriți
  • ‑ncuscriți
 (să)
  • încuscriți
  • ‑ncuscriți
  • încuscreați
  • ‑ncuscreați
  • încuscrirăți
  • ‑ncuscrirăți
  • încuscriserăți
  • ‑ncuscriserăți
  • încuscriseți
  • ‑ncuscriseți
a III-a (ei, ele)
  • încuscresc
  • ‑ncuscresc
 (să)
  • încuscrească
  • ‑ncuscrească
  • încuscreau
  • ‑ncuscreau
  • încuscriră
  • ‑ncuscriră
  • încuscriseră
  • ‑ncuscriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încuscrire, încuscririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se încuscri și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trataseră partea financiară a nobilei încuscriri, într-o agitată, aproape penibilă ședință, care a ținut cîteva ore. EFTIMIU, N. 7. DLRLC
etimologie:
  • vezi încuscri DEX '98 DEX '09

încuscri, încuscrescverb

  • 1. A se face cuscru cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zinca înțelege, nici vorbă, că el vrea să-i atragă iar luarea-aminte la cinstea pe care i-a făcut-o încuscrindu-se cu ea. CAMIL PETRESCU, O. I 347. DLRLC
    • format_quote Vrei să ne-ncuscrim împreună? ALECSANDRI, T. I 348. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A fi sau a deveni rudă prin alianță cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se făcu unealta străinilor, cu care se încuscrea. NEGRUZZI, S. I 278. DLRLC
etimologie:
  • În + cuscru DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.