2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCURELÁ, încurelez, vb. I. Tranz. (Pop.) A prinde în curele. – În + curele (pl. lui curea).

ÎNCURELÁ, încurelez, vb. I. Tranz. (Pop.) A prinde în curele. – În + curele (pl. lui curea).

încurela [At: TEODORESCU, P. P. 64 / Pzi: ~lez / E: în- + curele (pll curea)] (Pop) 1 vr A se încinge cu curele. 2 vt A prinde un obiect în curele.

ÎNCURELÁ, încurelez, vb. I. Tranz. (Popular) A încinge sau a prinde cu curele. Scoate murgul de-nșelat, De-nșelat și-ncurelat. BIBICESCU, P. P. 332. ◊ Refl. Curele să-ți faci Să te-ncurelezi. TEODORESCU, P. P. 64.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încurelá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 încureleáză

încurelá vb., ind. prez. 3 sg. încureleáză

Intrare: încurelare
încurelare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încurelare
  • ‑ncurelare
  • încurelarea
  • ‑ncurelarea
plural
  • încurelări
  • ‑ncurelări
  • încurelările
  • ‑ncurelările
genitiv-dativ singular
  • încurelări
  • ‑ncurelări
  • încurelării
  • ‑ncurelării
plural
  • încurelări
  • ‑ncurelări
  • încurelărilor
  • ‑ncurelărilor
vocativ singular
plural
Intrare: încurela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încurela
  • ‑ncurela
  • încurelare
  • ‑ncurelare
  • încurelat
  • ‑ncurelat
  • încurelatu‑
  • ‑ncurelatu‑
  • încurelând
  • ‑ncurelând
  • încurelându‑
  • ‑ncurelându‑
singular plural
  • încurelea
  • ‑ncurelea
  • încurelați
  • ‑ncurelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încurelez
  • ‑ncurelez
(să)
  • încurelez
  • ‑ncurelez
  • încurelam
  • ‑ncurelam
  • încurelai
  • ‑ncurelai
  • încurelasem
  • ‑ncurelasem
a II-a (tu)
  • încurelezi
  • ‑ncurelezi
(să)
  • încurelezi
  • ‑ncurelezi
  • încurelai
  • ‑ncurelai
  • încurelași
  • ‑ncurelași
  • încurelaseși
  • ‑ncurelaseși
a III-a (el, ea)
  • încurelea
  • ‑ncurelea
(să)
  • încureleze
  • ‑ncureleze
  • încurela
  • ‑ncurela
  • încurelă
  • ‑ncurelă
  • încurelase
  • ‑ncurelase
plural I (noi)
  • încurelăm
  • ‑ncurelăm
(să)
  • încurelăm
  • ‑ncurelăm
  • încurelam
  • ‑ncurelam
  • încurelarăm
  • ‑ncurelarăm
  • încurelaserăm
  • ‑ncurelaserăm
  • încurelasem
  • ‑ncurelasem
a II-a (voi)
  • încurelați
  • ‑ncurelați
(să)
  • încurelați
  • ‑ncurelați
  • încurelați
  • ‑ncurelați
  • încurelarăți
  • ‑ncurelarăți
  • încurelaserăți
  • ‑ncurelaserăți
  • încurelaseți
  • ‑ncurelaseți
a III-a (ei, ele)
  • încurelea
  • ‑ncurelea
(să)
  • încureleze
  • ‑ncureleze
  • încurelau
  • ‑ncurelau
  • încurela
  • ‑ncurela
  • încurelaseră
  • ‑ncurelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încurela

  • 1. popular A prinde în curele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Scoate murgul de-nșelat, De-nșelat și-ncurelat. BIBICESCU, P. P. 332.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Curele să-ți faci Să te-ncurelezi. TEODORESCU, P. P. 64.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + curele (pluralul lui curea).
    surse: DEX '09 DEX '98