2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încrosnat, ~ă a [At: HODOȘ, P. P. 208 / V: ~niat, ~oșnat, ~ozniat / Pl: ~ați, ~e / E: încrosna] (Reg) 1 Cu crosna sau cu altă sarcină în spate. 2 (Fig; îf încrozniat) Ghebos. 3 Care are un caracter urât și o înfațiare neplăcută. 4 (Îf încroșnat) Înfofolit2.

încrosnát și (Mold. Trans.) -șnát, -ă adj. Prea încărcat (un om). Încotoșmănat. Mincĭună încroșnată, mincĭună gogonată.

încrosna [At: GORJAN, H. 114/29 / V: ~ojna, ~nia, ~oșna, ~ozna, (cscj) ~ozni / Pzi: ~nez / E: în- + crosnă] (Reg) 1-2 vtr A (se) încărca cu o povară. 3 vr A se înfofoli. 4 vr (Fig) A se deghiza.

ÎNCROSNÁ, încrosnez, vb. I. Tranz. (Învechit, cu privire la o greutate, la o povară) A încărca pe spinare. Acei tîlhari funcționari... îi încrosnau cu maldăre de fîn. I. IONESCU, M. 253. ◊ Refl. Să mă încrosnez cu lemnele și să le aduc în tîrg. GORJAN, H. I 114. – Prez. ind. pers. 3 și: încrósnă (PANN, P. V. III 156).

ÎNCROSNÁ, încrosnez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A(-și) încărca o greutate pe spinare. – Din în- + crosnă.

încrosnà v. a lua în spinare: se în crosnează cu cărnurile afumate ISP. [V. crosnă].

încrosnéz și (Mold. Trans.) -șnéz v. tr. (d. croșnă). Fam. Încarc, torn în spinare orĭ în buzunare. Încotoșmănez, încarc cu prea multe haĭne. – La Ctcu crosnéz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCROSNÁ vb. v. încotoșmăna, înfofoli.

încrosna vb. v. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încrosnát, încrosnátă, adj. (pop.) 1. cu crosna în spate. 2. îmbrăcat cu mai multe haine, îmbrăcat de iarnă. 3. (despre copii) neastâmpărat, afurisit.

încrosná, încrosnéz, vb. I (pop.) 1. a pune cuiva în spate o crosnă (o sarcină, o greutate, o povară). 2. (refl.) a lua în spate o crosnă (o sarcină, o greutate, o povară). 3. (fig.; refl.) a se îmbrăca cu multe straie; a se înfofoli, a se înhăimura, a se încotoșma, a se încotoșmăni, a se îmboldori.

Intrare: încrosnat
încrosnat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrosnat
  • ‑ncrosnat
  • încrosnatul
  • încrosnatu‑
  • ‑ncrosnatul
  • ‑ncrosnatu‑
  • încrosna
  • ‑ncrosna
  • încrosnata
  • ‑ncrosnata
plural
  • încrosnați
  • ‑ncrosnați
  • încrosnații
  • ‑ncrosnații
  • încrosnate
  • ‑ncrosnate
  • încrosnatele
  • ‑ncrosnatele
genitiv-dativ singular
  • încrosnat
  • ‑ncrosnat
  • încrosnatului
  • ‑ncrosnatului
  • încrosnate
  • ‑ncrosnate
  • încrosnatei
  • ‑ncrosnatei
plural
  • încrosnați
  • ‑ncrosnați
  • încrosnaților
  • ‑ncrosnaților
  • încrosnate
  • ‑ncrosnate
  • încrosnatelor
  • ‑ncrosnatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încrosna
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrosna
  • ‑ncrosna
  • încrosnare
  • ‑ncrosnare
  • încrosnat
  • ‑ncrosnat
  • încrosnatu‑
  • ‑ncrosnatu‑
  • încrosnând
  • ‑ncrosnând
  • încrosnându‑
  • ‑ncrosnându‑
singular plural
  • încrosnea
  • ‑ncrosnea
  • încrosnați
  • ‑ncrosnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrosnez
  • ‑ncrosnez
(să)
  • încrosnez
  • ‑ncrosnez
  • încrosnam
  • ‑ncrosnam
  • încrosnai
  • ‑ncrosnai
  • încrosnasem
  • ‑ncrosnasem
a II-a (tu)
  • încrosnezi
  • ‑ncrosnezi
(să)
  • încrosnezi
  • ‑ncrosnezi
  • încrosnai
  • ‑ncrosnai
  • încrosnași
  • ‑ncrosnași
  • încrosnaseși
  • ‑ncrosnaseși
a III-a (el, ea)
  • încrosnea
  • ‑ncrosnea
(să)
  • încrosneze
  • ‑ncrosneze
  • încrosna
  • ‑ncrosna
  • încrosnă
  • ‑ncrosnă
  • încrosnase
  • ‑ncrosnase
plural I (noi)
  • încrosnăm
  • ‑ncrosnăm
(să)
  • încrosnăm
  • ‑ncrosnăm
  • încrosnam
  • ‑ncrosnam
  • încrosnarăm
  • ‑ncrosnarăm
  • încrosnaserăm
  • ‑ncrosnaserăm
  • încrosnasem
  • ‑ncrosnasem
a II-a (voi)
  • încrosnați
  • ‑ncrosnați
(să)
  • încrosnați
  • ‑ncrosnați
  • încrosnați
  • ‑ncrosnați
  • încrosnarăți
  • ‑ncrosnarăți
  • încrosnaserăți
  • ‑ncrosnaserăți
  • încrosnaseți
  • ‑ncrosnaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrosnea
  • ‑ncrosnea
(să)
  • încrosneze
  • ‑ncrosneze
  • încrosnau
  • ‑ncrosnau
  • încrosna
  • ‑ncrosna
  • încrosnaseră
  • ‑ncrosnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încrosna, încrosnezverb

  • 1. învechit (Cu privire la o greutate, la o povară) A încărca pe spinare. DLRLC DLRM
    sinonime: încărca
    • format_quote Acei tîlhari funcționari... îi încrosnau cu maldăre de fîn. I. IONESCU, M. 253. DLRLC
    • format_quote reflexiv Să mă încrosnez cu lemnele și să le aduc în tîrg. GORJAN, H. I 114. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a și: încrosnă. DLRLC
etimologie:
  • în- + crosnă. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.