2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încrosnat, ~ă a [At: HODOȘ, P. P. 208 / V: ~niat, ~oșnat, ~ozniat / Pl: ~ați, ~e / E: încrosna] (Reg) 1 Cu crosna sau cu altă sarcină în spate. 2 (Fig; îf încrozniat) Ghebos. 3 Care are un caracter urât și o înfațiare neplăcută. 4 (Îf încroșnat) Înfofolit2.

încrosnát și (Mold. Trans.) -șnát, -ă adj. Prea încărcat (un om). Încotoșmănat. Mincĭună încroșnată, mincĭună gogonată.

încrosna [At: GORJAN, H. 114/29 / V: ~ojna, ~nia, ~oșna, ~ozna, (cscj) ~ozni / Pzi: ~nez / E: în- + crosnă] (Reg) 1-2 vtr A (se) încărca cu o povară. 3 vr A se înfofoli. 4 vr (Fig) A se deghiza.

ÎNCROSNÁ, încrosnez, vb. I. Tranz. (Învechit, cu privire la o greutate, la o povară) A încărca pe spinare. Acei tîlhari funcționari... îi încrosnau cu maldăre de fîn. I. IONESCU, M. 253. ◊ Refl. Să mă încrosnez cu lemnele și să le aduc în tîrg. GORJAN, H. I 114. – Prez. ind. pers. 3 și: încrósnă (PANN, P. V. III 156).

ÎNCROSNÁ, încrosnez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A(-și) încărca o greutate pe spinare. – Din în- + crosnă.

încrosnà v. a lua în spinare: se în crosnează cu cărnurile afumate ISP. [V. crosnă].

încrosnéz și (Mold. Trans.) -șnéz v. tr. (d. croșnă). Fam. Încarc, torn în spinare orĭ în buzunare. Încotoșmănez, încarc cu prea multe haĭne. – La Ctcu crosnéz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCROSNÁ vb. v. încotoșmăna, înfofoli.

încrosna vb. v. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încrosnát, încrosnátă, adj. (pop.) 1. cu crosna în spate. 2. îmbrăcat cu mai multe haine, îmbrăcat de iarnă. 3. (despre copii) neastâmpărat, afurisit.

încrosná, încrosnéz, vb. I (pop.) 1. a pune cuiva în spate o crosnă (o sarcină, o greutate, o povară). 2. (refl.) a lua în spate o crosnă (o sarcină, o greutate, o povară). 3. (fig.; refl.) a se îmbrăca cu multe straie; a se înfofoli, a se înhăimura, a se încotoșma, a se încotoșmăni, a se îmboldori.

Intrare: încrosnat
încrosnat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrosnat
  • ‑ncrosnat
  • încrosnatul
  • încrosnatu‑
  • ‑ncrosnatul
  • ‑ncrosnatu‑
  • încrosna
  • ‑ncrosna
  • încrosnata
  • ‑ncrosnata
plural
  • încrosnați
  • ‑ncrosnați
  • încrosnații
  • ‑ncrosnații
  • încrosnate
  • ‑ncrosnate
  • încrosnatele
  • ‑ncrosnatele
genitiv-dativ singular
  • încrosnat
  • ‑ncrosnat
  • încrosnatului
  • ‑ncrosnatului
  • încrosnate
  • ‑ncrosnate
  • încrosnatei
  • ‑ncrosnatei
plural
  • încrosnați
  • ‑ncrosnați
  • încrosnaților
  • ‑ncrosnaților
  • încrosnate
  • ‑ncrosnate
  • încrosnatelor
  • ‑ncrosnatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încrosna
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrosna
  • ‑ncrosna
  • încrosnare
  • ‑ncrosnare
  • încrosnat
  • ‑ncrosnat
  • încrosnatu‑
  • ‑ncrosnatu‑
  • încrosnând
  • ‑ncrosnând
  • încrosnându‑
  • ‑ncrosnându‑
singular plural
  • încrosnea
  • ‑ncrosnea
  • încrosnați
  • ‑ncrosnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrosnez
  • ‑ncrosnez
(să)
  • încrosnez
  • ‑ncrosnez
  • încrosnam
  • ‑ncrosnam
  • încrosnai
  • ‑ncrosnai
  • încrosnasem
  • ‑ncrosnasem
a II-a (tu)
  • încrosnezi
  • ‑ncrosnezi
(să)
  • încrosnezi
  • ‑ncrosnezi
  • încrosnai
  • ‑ncrosnai
  • încrosnași
  • ‑ncrosnași
  • încrosnaseși
  • ‑ncrosnaseși
a III-a (el, ea)
  • încrosnea
  • ‑ncrosnea
(să)
  • încrosneze
  • ‑ncrosneze
  • încrosna
  • ‑ncrosna
  • încrosnă
  • ‑ncrosnă
  • încrosnase
  • ‑ncrosnase
plural I (noi)
  • încrosnăm
  • ‑ncrosnăm
(să)
  • încrosnăm
  • ‑ncrosnăm
  • încrosnam
  • ‑ncrosnam
  • încrosnarăm
  • ‑ncrosnarăm
  • încrosnaserăm
  • ‑ncrosnaserăm
  • încrosnasem
  • ‑ncrosnasem
a II-a (voi)
  • încrosnați
  • ‑ncrosnați
(să)
  • încrosnați
  • ‑ncrosnați
  • încrosnați
  • ‑ncrosnați
  • încrosnarăți
  • ‑ncrosnarăți
  • încrosnaserăți
  • ‑ncrosnaserăți
  • încrosnaseți
  • ‑ncrosnaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrosnea
  • ‑ncrosnea
(să)
  • încrosneze
  • ‑ncrosneze
  • încrosnau
  • ‑ncrosnau
  • încrosna
  • ‑ncrosna
  • încrosnaseră
  • ‑ncrosnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încrosna încrosnat

  • 1. învechit (Cu privire la o greutate, la o povară) A încărca pe spinare.
    surse: DLRLC DLRM sinonime: încărca 2 exemple
    exemple
    • Acei tîlhari funcționari... îi încrosnau cu maldăre de fîn. I. IONESCU, M. 253.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Să mă încrosnez cu lemnele și să le aduc în tîrg. GORJAN, H. I 114.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a și: încrosnă.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • în- + crosnă.
    surse: DLRM