2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încoti1 v vz încota

încoti2 v [At: I. CR. II, 110 / V: in~ / Pzi: ~tesc / E: încot] (Îrg) A chicoti.

încotésc v. intr. (d. cot. Trans. Mă las pe cot: zăresc la o masă un om încotit, VR. 6, 1920, 373), alțiĭ, încotițĭ, sorb ceaĭu din farfurioară, (374). V. îngenunchez.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încotí, încotésc, vb. IV (reg.) a izbi, a ghionti, a lovi cu cotul.

Intrare: încotit
încotit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încotit
  • ‑ncotit
  • încotitul
  • încotitu‑
  • ‑ncotitul
  • ‑ncotitu‑
  • încoti
  • ‑ncoti
  • încotita
  • ‑ncotita
plural
  • încotiți
  • ‑ncotiți
  • încotiții
  • ‑ncotiții
  • încotite
  • ‑ncotite
  • încotitele
  • ‑ncotitele
genitiv-dativ singular
  • încotit
  • ‑ncotit
  • încotitului
  • ‑ncotitului
  • încotite
  • ‑ncotite
  • încotitei
  • ‑ncotitei
plural
  • încotiți
  • ‑ncotiți
  • încotiților
  • ‑ncotiților
  • încotite
  • ‑ncotite
  • încotitelor
  • ‑ncotitelor
vocativ singular
plural
Intrare: încoti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încoti
  • ‑ncoti
  • încotire
  • ‑ncotire
  • încotit
  • ‑ncotit
  • încotitu‑
  • ‑ncotitu‑
  • încotind
  • ‑ncotind
  • încotindu‑
  • ‑ncotindu‑
singular plural
  • încotește
  • ‑ncotește
  • încotiți
  • ‑ncotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încotesc
  • ‑ncotesc
(să)
  • încotesc
  • ‑ncotesc
  • încoteam
  • ‑ncoteam
  • încotii
  • ‑ncotii
  • încotisem
  • ‑ncotisem
a II-a (tu)
  • încotești
  • ‑ncotești
(să)
  • încotești
  • ‑ncotești
  • încoteai
  • ‑ncoteai
  • încotiși
  • ‑ncotiși
  • încotiseși
  • ‑ncotiseși
a III-a (el, ea)
  • încotește
  • ‑ncotește
(să)
  • încotească
  • ‑ncotească
  • încotea
  • ‑ncotea
  • încoti
  • ‑ncoti
  • încotise
  • ‑ncotise
plural I (noi)
  • încotim
  • ‑ncotim
(să)
  • încotim
  • ‑ncotim
  • încoteam
  • ‑ncoteam
  • încotirăm
  • ‑ncotirăm
  • încotiserăm
  • ‑ncotiserăm
  • încotisem
  • ‑ncotisem
a II-a (voi)
  • încotiți
  • ‑ncotiți
(să)
  • încotiți
  • ‑ncotiți
  • încoteați
  • ‑ncoteați
  • încotirăți
  • ‑ncotirăți
  • încotiserăți
  • ‑ncotiserăți
  • încotiseți
  • ‑ncotiseți
a III-a (ei, ele)
  • încotesc
  • ‑ncotesc
(să)
  • încotească
  • ‑ncotească
  • încoteau
  • ‑ncoteau
  • încoti
  • ‑ncoti
  • încotiseră
  • ‑ncotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)