2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încoti1 v vz încota

încoti2 v [At: I. CR. II, 110 / V: in~ / Pzi: ~tesc / E: încot] (Îrg) A chicoti.

încotésc v. intr. (d. cot. Trans. Mă las pe cot: zăresc la o masă un om încotit, VR. 6, 1920, 373), alțiĭ, încotițĭ, sorb ceaĭu din farfurioară, (374). V. îngenunchez.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încotí, încotésc, vb. IV (reg.) a izbi, a ghionti, a lovi cu cotul.

Intrare: încotit
încotit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încotit
  • ‑ncotit
  • încotitul
  • încotitu‑
  • ‑ncotitul
  • ‑ncotitu‑
  • încoti
  • ‑ncoti
  • încotita
  • ‑ncotita
plural
  • încotiți
  • ‑ncotiți
  • încotiții
  • ‑ncotiții
  • încotite
  • ‑ncotite
  • încotitele
  • ‑ncotitele
genitiv-dativ singular
  • încotit
  • ‑ncotit
  • încotitului
  • ‑ncotitului
  • încotite
  • ‑ncotite
  • încotitei
  • ‑ncotitei
plural
  • încotiți
  • ‑ncotiți
  • încotiților
  • ‑ncotiților
  • încotite
  • ‑ncotite
  • încotitelor
  • ‑ncotitelor
vocativ singular
plural
Intrare: încoti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încoti
  • ‑ncoti
  • încotire
  • ‑ncotire
  • încotit
  • ‑ncotit
  • încotitu‑
  • ‑ncotitu‑
  • încotind
  • ‑ncotind
  • încotindu‑
  • ‑ncotindu‑
singular plural
  • încotește
  • ‑ncotește
  • încotiți
  • ‑ncotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încotesc
  • ‑ncotesc
(să)
  • încotesc
  • ‑ncotesc
  • încoteam
  • ‑ncoteam
  • încotii
  • ‑ncotii
  • încotisem
  • ‑ncotisem
a II-a (tu)
  • încotești
  • ‑ncotești
(să)
  • încotești
  • ‑ncotești
  • încoteai
  • ‑ncoteai
  • încotiși
  • ‑ncotiși
  • încotiseși
  • ‑ncotiseși
a III-a (el, ea)
  • încotește
  • ‑ncotește
(să)
  • încotească
  • ‑ncotească
  • încotea
  • ‑ncotea
  • încoti
  • ‑ncoti
  • încotise
  • ‑ncotise
plural I (noi)
  • încotim
  • ‑ncotim
(să)
  • încotim
  • ‑ncotim
  • încoteam
  • ‑ncoteam
  • încotirăm
  • ‑ncotirăm
  • încotiserăm
  • ‑ncotiserăm
  • încotisem
  • ‑ncotisem
a II-a (voi)
  • încotiți
  • ‑ncotiți
(să)
  • încotiți
  • ‑ncotiți
  • încoteați
  • ‑ncoteați
  • încotirăți
  • ‑ncotirăți
  • încotiserăți
  • ‑ncotiserăți
  • încotiseți
  • ‑ncotiseți
a III-a (ei, ele)
  • încotesc
  • ‑ncotesc
(să)
  • încotească
  • ‑ncotească
  • încoteau
  • ‑ncoteau
  • încoti
  • ‑ncoti
  • încotiseră
  • ‑ncotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)