opțiuni
4 definiții pentru încotit

Explicative DEX

încoti1 v vz încota

încoti2 v [At: I. CR. II, 110 / V: in~ / Pzi: ~tesc / E: încot] (Îrg) A chicoti.

încotésc v. intr. (d. cot. Trans. Mă las pe cot: zăresc la o masă un om încotit, VR. 6, 1920, 373), alțiĭ, încotițĭ, sorb ceaĭu din farfurioară, (374). V. îngenunchez.

Arhaisme și regionalisme

încoti, încotesc, vb. IV (reg.) a izbi, a ghionti, a lovi cu cotul.

Intrare: încotit
încotit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încotit
  • ‑ncotit
  • încotitul
  • încotitu‑
  • ‑ncotitul
  • ‑ncotitu‑
  • încotită
  • ‑ncotită
  • încotita
  • ‑ncotita
plural
  • încotiți
  • ‑ncotiți
  • încotiții
  • ‑ncotiții
  • încotite
  • ‑ncotite
  • încotitele
  • ‑ncotitele
genitiv-dativ singular
  • încotit
  • ‑ncotit
  • încotitului
  • ‑ncotitului
  • încotite
  • ‑ncotite
  • încotitei
  • ‑ncotitei
plural
  • încotiți
  • ‑ncotiți
  • încotiților
  • ‑ncotiților
  • încotite
  • ‑ncotite
  • încotitelor
  • ‑ncotitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)