încorsetare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: încorseta] 1-2 Strângere a cuiva într-un corset medical Si: încorsetat¹ (1-2). 3 (Fig) Împiedicare a acțiunilor sau a gândurilor unei persoane Si: încorsetat¹ (3), încătușare (3).

ÎNCORSETARE s.f. Acțiunea de a încorseta. [< încorseta].

ÎNCORSETA, încorsetez, vb. I. Tranz. A strânge într-un corset (medical). ♦ Fig. A împiedica pe cineva în acțiunile sau în gândurile sale; a îngrădi, a încătușa. – În + corset.

încorseta [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: în- + corset] 1 vt A pune într-un corset medical. 2 vr A se strânge într-un corset. 3 vt (Fig) A împiedica pe cineva în acțiunile sau în gândurile sale, lipsindu-l de libertate spirituală Si: a încătușa (3). 4 vt (Fig) A supune anumitor reguli.

ÎNCORSETA, încorsetez, vb. I. Tranz. A pune într-un corset (medical). ♦ Fig. A împiedica pe cineva în acțiunile sau în gândurile sale; a îngrădi, a încătușa. – În + corset.

ÎNCORSETA vb. I. tr. A strînge într-un corset. ♦ (Fig.) A supune anumitor reguli; a circumscrie (1). [< în- + corset, după fr. corseter].

ÎNCORSETA vb. tr. 1. a strânge într-un corset. 2. (fig.) a supune anumitor reguli; a îngrădi, a încătușa; a circumscrie (1). (după fr. corseter)

A ÎNCORSETA ~ez tranz. 1) A strânge în corset. 2) fig. (persoane sau manifestări ale lor) A strânge ca într-un corset; a împiedica să se dezvolte sau să se manifeste liber și plenar. /în + corset

încorsetare s. f., g.-d. art. încorsetării; pl. încorsetări

încorsetare s. f., g.-d. art. încorsetării; pl. încorsetări

încorsetare s. f., g.-d. art. încorsetării; pl. încorsetări

încorseta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încorsetez, 3 încorsetează; conj. prez. 1 sg. să încorsetez, 3 să încorseteze

încorseta (a ~) vb., ind. prez. 3 încorsetează

încorseta vb., ind. prez. 1 sg. încorsetez, 3 sg. și pl. încorsetează