8 definiții pentru încolătăci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCOLĂTĂCÍ, încolătăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv. și reg.) A (se) încolăci. – Contaminare între încolăci și împletici.

ÎNCOLĂTĂCÍ, încolătăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv. și reg.) A (se) încolăci. – Contaminare între încolăci și împletici.

încolătăci vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 270 / Pzi: ~cesc / E: ctm încolăci + împletici] (Îrg) 1-7 A (se) încolăci (1-7).

ÎNCOLĂTĂCÍ, încolătăcesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se încolăci. În mlădieri line [șarpele] Se încolătăci fericit Și mîndru de sine. TOMA, C. V. 346. Se încolătăcesc firele și pe urmă ard. SEVASTOS, N. 7. Ceață grea... ca un zmeu se încolătăcește împrejurul orașului. NEGRUZZI, S. I. 270.

încolăcésc și colăcésc v. tr. (d. colac). Învîrtesc, învălătucesc: a încolăci o funie în prejuru unuĭ par. V. refl. Un șarpe i se încolăcise în prejuru picĭoruluĭ, cînele se colăcise supt masă. – Și încolătăcesc (după învălătucesc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încolătăcí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolătăcésc, imperf. 3 sg. încolătăceá; conj. prez. 3 încolătăceáscă

încolătăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolătăcésc, imperf. 3 sg. încolătăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. încolătăceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCOLĂTĂCÍ vb. v. ghemui, încârliga, încolăci, încovriga, înfășura, învălătuci, răsuci, suci.

încolătăci vb. v. GHEMUI. ÎNCÎRLIGA. ÎNCOLĂCI. ÎNCOVRIGA. ÎNFĂȘURA. ÎNVĂLĂTUCI. RĂSUCI. SUCI.

Intrare: încolătăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încolătăci
  • ‑ncolătăci
  • încolătăcire
  • ‑ncolătăcire
  • încolătăcit
  • ‑ncolătăcit
  • încolătăcitu‑
  • ‑ncolătăcitu‑
  • încolătăcind
  • ‑ncolătăcind
  • încolătăcindu‑
  • ‑ncolătăcindu‑
singular plural
  • încolătăcește
  • ‑ncolătăcește
  • încolătăciți
  • ‑ncolătăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încolătăcesc
  • ‑ncolătăcesc
(să)
  • încolătăcesc
  • ‑ncolătăcesc
  • încolătăceam
  • ‑ncolătăceam
  • încolătăcii
  • ‑ncolătăcii
  • încolătăcisem
  • ‑ncolătăcisem
a II-a (tu)
  • încolătăcești
  • ‑ncolătăcești
(să)
  • încolătăcești
  • ‑ncolătăcești
  • încolătăceai
  • ‑ncolătăceai
  • încolătăciși
  • ‑ncolătăciși
  • încolătăciseși
  • ‑ncolătăciseși
a III-a (el, ea)
  • încolătăcește
  • ‑ncolătăcește
(să)
  • încolătăcească
  • ‑ncolătăcească
  • încolătăcea
  • ‑ncolătăcea
  • încolătăci
  • ‑ncolătăci
  • încolătăcise
  • ‑ncolătăcise
plural I (noi)
  • încolătăcim
  • ‑ncolătăcim
(să)
  • încolătăcim
  • ‑ncolătăcim
  • încolătăceam
  • ‑ncolătăceam
  • încolătăcirăm
  • ‑ncolătăcirăm
  • încolătăciserăm
  • ‑ncolătăciserăm
  • încolătăcisem
  • ‑ncolătăcisem
a II-a (voi)
  • încolătăciți
  • ‑ncolătăciți
(să)
  • încolătăciți
  • ‑ncolătăciți
  • încolătăceați
  • ‑ncolătăceați
  • încolătăcirăți
  • ‑ncolătăcirăți
  • încolătăciserăți
  • ‑ncolătăciserăți
  • încolătăciseți
  • ‑ncolătăciseți
a III-a (ei, ele)
  • încolătăcesc
  • ‑ncolătăcesc
(să)
  • încolătăcească
  • ‑ncolătăcească
  • încolătăceau
  • ‑ncolătăceau
  • încolătăci
  • ‑ncolătăci
  • încolătăciseră
  • ‑ncolătăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încolătăci

  • 1. învechit regional A (se) încolăci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încolăci attach_file 3 exemple
    exemple
    • În mlădieri line [șarpele] Se încolătăci fericit Și mîndru de sine. TOMA, C. V. 346.
      surse: DLRLC
    • Se încolătăcesc firele și pe urmă ard. SEVASTOS, N. 7.
      surse: DLRLC
    • Ceață grea... ca un zmeu se încolătăcește împrejurul orașului. NEGRUZZI, S. I. 270.
      surse: DLRLC

etimologie: