8 definiții pentru închizător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE, (1) închizătoare, s. n., (2) închizători, s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [Pl. și: (2) închizătoare] – închide + suf. -ător.

închizător, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: închide + -ător] 1 a Care închide. 2 sm (Înv) Temnicer. 3 Dispozitiv cu care se închide. 4 sf Clanță. 5 sf Cataramă. 6 sf Mod de închidere a unui obiect. 7 sn Dispozitiv de împingere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 8 sf Loc unde se închid animalele sau păsările de casă Si: coteț, poiată.

ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE, închizătoare, s. n., s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [Pl. și: (2) închizători] – Închide + suf. -ător.

ÎNCHIZĂTÓR, închizătoare, s. n. Dispozitiv care închide sau deschide țeava unei arme la partea unde se introduce proiectilul. Santinela, clămpănindu-și închizătorul armei, se oprea drept în fața lui. CAMILAR, N. I 362.

ÎNCHIZĂTÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru închiderea țevii unei arme de foc (în partea pe unde se introduce cartușul). /a închide + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

închizătór (dispozitiv la arme) s. n., pl. închizătoáre

închizătór (dispozitiv la o armă de foc) s. n., pl. închizătoáre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE (< închide) s. n., s. f. 1. (MILIT.) Dispozitiv care închide partea dinapoi a țevii gurilor de foc de infanterie și de artilerie. 2. S. f. Dispozitiv de închidere a unui obiect. 3. S. m. (La rugby) Nume dat ultimului jucător din grămadă.

Intrare: închizător
închizător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închizător
  • ‑nchizător
  • închizătorul
  • închizătoru‑
  • ‑nchizătorul
  • ‑nchizătoru‑
plural
  • închizătoare
  • ‑nchizătoare
  • închizătoarele
  • ‑nchizătoarele
genitiv-dativ singular
  • închizător
  • ‑nchizător
  • închizătorului
  • ‑nchizătorului
plural
  • închizătoare
  • ‑nchizătoare
  • închizătoarelor
  • ‑nchizătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

închizător

  • 1. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Santinela, clămpănindu-și închizătorul armei, se oprea drept în fața lui. CAMILAR, N. I 362.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • închide + sufix -ător.
    surse: DEX '09