opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Explicative DEX

ÎNCEȚOȘAT, -Ă, încețoșați, -te, adj. Învăluit în ceață; fig. împăienjenit. – V. încețoșa.

ÎNCEȚOȘAT, -Ă, încețoșați, -te, adj. Învăluit în ceață; fig. împăienjenit. – V. încețoșa.

încețoșat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: încețoșa] 1 (D. ochi sau vedere) împăienjenit. 2 (D. ochi) Bolnav de albeață. 3 Acoperit de ceață.

ÎNCEȚOȘAT, -Ă, încețoșați, -te, adj. Acoperit cu ceață, întunecat din cauza ceții. ◊ Fig. Colonelul simți că i se tulbură creierii moi, încețoșați. DUMITRIU, N. 214. ♦ Fig. Împăienjenit.

ÎNCEȚOȘA, pers. 3 încețoșează, vb. I. Refl. A se lăsa ceață. ♦ Fig. (Despre ochi sau vedere) A se împăienjeni. – În + cețos.

ÎNCEȚOȘA, pers. 3 încețoșează, vb. I. Refl. A se lăsa ceață. ♦ Fig. (Despre ochi sau vedere) A se împăienjeni. – În + cețos.

înceța v vz încețoșa

încețoșa vr [At: MAT. FOLK. 1593 / V: (rar) ~ceța / Pzi: ~șez / E: în- + cețos] (Fig; d. ochi sau vedere) 1 A se împăienjeni. 2 (Fig; d. ochi) A se îmbolnăvi de albeață. 3 A se lăsa ceață.

ÎNCEȚOȘA, pers. 3 încețoșează, vb. I. Refl. impers. A se lăsa ceață, a se face ceață. Afară s-a încețoșat. ♦ Fig. (Despre ochi sau priviri) A se împăienjeni. Mergea cu ochii minții deschiși înspre adîncul sufletului, cu privirile încețoșate de-o lumină sfioasă, ca de vis. MIHALE, O. 236.

A SE ÎNCEȚOȘA pers. 3 se ~ează intranz. 1) A apărea ceață. Vremea s-a ~at. 2) fig. (despre vedere, minte etc.) A pierde din capacitatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se înnegura; a se tulbura; a se întuneca. S-au ~at ochii. /în + cețos

A ÎNCEȚOȘA ~ez tranz. A face să se încețoșeze. /în + cețos

încețéz v. tr. Umplu de ceață: zarea s’a încețat. – Și încețoșez: ochiĭ mi-ĭ încețoșa (CL. 1922, 370).

Ortografice DOOM

!încețoșa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se încețoșează, imperf. 3 pl. se încețoșau; conj. prez. 3 să se încețoșeze; ger. încețoșându-se

încețoșa (a ~) vb., ind. prez. 3 încețoșează; conj. prez. 3 să încețoșeze; ger. încețoșând

încețoșa vb., ind. prez. 3 sg. încețoșează; conj. prez. 3 sg. și pl. încețoșeze; ger. încețoșând

Sinonime

ÎNCEȚOȘAT adj. 1. v. cețos. 2. neclar, sur, tulbure, (reg.) suriu. (Un văzduh ~.) 3. v. împăienjenit.

ÎNCEȚOȘAT adj. 1. cețos, înnegurat, nebulos, neguros, pîclos, (rar) neguratic, neguriu. (Vreme ~.) 2. neclar, sur, tulbure, (reg.) suriu. (Un văzduh ~.) 3. împăienjenit, înnegurat, păienjenit, tulbure. (Ochii îi erau ~; privire ~.)

ÎNCEȚOȘA vb. 1. a se înnegura. (Vremea s-a ~.) 2. v. împăienjeni.

ÎNCEȚOȘA vb. 1. a se înnegura. (Vremea s-a ~.) 2. a (se) împăienjeni, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i s-a ~.)

Antonime

A se încețoșa ≠ a se limpezi

Intrare: încețoșat
încețoșat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încețoșat
  • ‑ncețoșat
  • încețoșatul
  • încețoșatu‑
  • ‑ncețoșatul
  • ‑ncețoșatu‑
  • încețoșată
  • ‑ncețoșată
  • încețoșata
  • ‑ncețoșata
plural
  • încețoșați
  • ‑ncețoșați
  • încețoșații
  • ‑ncețoșații
  • încețoșate
  • ‑ncețoșate
  • încețoșatele
  • ‑ncețoșatele
genitiv-dativ singular
  • încețoșat
  • ‑ncețoșat
  • încețoșatului
  • ‑ncețoșatului
  • încețoșate
  • ‑ncețoșate
  • încețoșatei
  • ‑ncețoșatei
plural
  • încețoșați
  • ‑ncețoșați
  • încețoșaților
  • ‑ncețoșaților
  • încețoșate
  • ‑ncețoșate
  • încețoșatelor
  • ‑ncețoșatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: încețoșa
verb (V202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încețoșa
  • ‑ncețoșa
  • încețoșare
  • ‑ncețoșare
  • încețoșat
  • ‑ncețoșat
  • încețoșatu‑
  • ‑ncețoșatu‑
  • încețoșând
  • ‑ncețoșând
  • încețoșându‑
  • ‑ncețoșându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • încețoșează
  • ‑ncețoșează
 (să)
  • încețoșeze
  • ‑ncețoșeze
  • încețoșa
  • ‑ncețoșa
  • încețoșă
  • ‑ncețoșă
  • încețoșase
  • ‑ncețoșase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • încețoșează
  • ‑ncețoșează
 (să)
  • încețoșeze
  • ‑ncețoșeze
  • încețoșau
  • ‑ncețoșau
  • încețoșară
  • ‑ncețoșară
  • încețoșaseră
  • ‑ncețoșaseră
înceța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încețoșat, încețoșatăadjectiv

  • 1. Învăluit în ceață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Colonelul simți că i se tulbură creierii moi, încețoșați. DUMITRIU, N. 214. DLRLC
etimologie:
  • vezi încețoșa DEX '98 DEX '09

încețoșaverb

  • 1. A se lăsa ceață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înnegura antonime: limpezi
    • format_quote Afară s-a încețoșat. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre ochi sau vedere) A se împăienjeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: tulbura împăienjeni înnegura întuneca
      • format_quote Mergea cu ochii minții deschiși înspre adîncul sufletului, cu privirile încețoșate de-o lumină sfioasă, ca de vis. MIHALE, O. 236. DLRLC
etimologie:
  • În + cețos DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.