2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încastrare sf [At: DEX2 / Pl: ~rări / E: încastra] 1 (Teh) Realizare a unei legături între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea lor Si: încastrat1 (1). 2 (Aht) Fixare a capetelor unei grinzi Si: încastrat1 (2).

ÎNCASTRÁRE, încastrări, s. f. Acțiunea de a încastra și rezultatul ei. – V. încastra.

ÎNCASTRÁRE, încastrări, s. f. Acțiunea de a încastra și rezultatul ei. – V. încastra.[1]

  1. Var. incastrare (după definiția din DN) — LauraGellner

ÎNCASTRÁRE, încastrări, s. f. Acțiunea de a încastra și rezultatul ei.

ÎNCASTRÁRE s.f. Mod de legătură a două corpuri solide, care împiedică orice mișcare de rotire sau de translație. [Var. incastrare s.f. / < încastra].

ÎNCASTRÁRE s. f. 1. acțiunea de a încastra. 2. mod de legătură prin încastrare (1). (< încastra)

încastráre s. f. (constr.) Acțiunea de a încastra și rezultatul ei ◊ „În marea lor majoritate casele s-au deteriorat [în urma cutremurului] la primele nivele în zona «încastrării» cum o numim noi specialiștii, numeroase lucrări trebuind a fi atacate de la fundație.” R.l. 19 V 77 p. 2 (din încastra; DEX, DN3)

încastra vt [At: DA ms / V: (rar) in~ / Pzi: ~rez / E: fr encastrer, it încastrare] 1 (Teh) A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea lor. 2 (Aht) A fixa capetele unei grinzi în cuibul alteia.

ÎNCASTRÁ, încastrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea lor. – Din fr. encastrer.

ÎNCASTRÁ, încastrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea lor. – Din fr. encastrer.[1]

  1. Var. incastra (după definiția din DN) — LauraGellner

ÎNCASTRÁ, încastrez, vb. I. Tranz. A înțepeni un corp în altul. ♦ A realiza între două corpuri o legătură care să împiedice orice mișcare relativă a lor.

INCASTRÁ vb. I. v. încastra.

INCASTRÁRE s.f. v. încastrare.

ÎNCASTRÁ vb. I. tr. A înțepeni, a lega fix două corpuri (îmbucându-le unul în altul, în falțuri etc.) în așa fel încât să se împiedice orice mișcare de rotire sau de translație a lor. [Var. incastra vb. I. / < fr. encastrer, cf. it. incastrare].

ÎNCASTRÁ vb. tr. a înțepeni, a lega fix două corpuri în așa fel încât să se împiedice orice mișcare de rotire sau de translație. (< fr. encastrer)

A ÎNCASTRÁ ~éz tranz. tehn. (corpuri, elemente ale unui corp etc.) A fixa printr-o legătură pentru a împiedica mișcarea relativă. [Sil. -cas-tra] /<fr. encastrer[1]

  1. Var. incastra (după definiția din DN) — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încastráre s. f., g.-d. art. încastrắrii; pl. încastrắri

încastráre s. f., g.-d. art. încastrării; pl. încastrări[1]

  1. Var. incastrare (după definiția din DN) — LauraGellner

încastrá (a ~) vb., ind. prez. 3 încastreáză

arată toate definițiile

Intrare: încastrare
încastrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încastrare
  • ‑ncastrare
  • încastrarea
  • ‑ncastrarea
plural
  • încastrări
  • ‑ncastrări
  • încastrările
  • ‑ncastrările
genitiv-dativ singular
  • încastrări
  • ‑ncastrări
  • încastrării
  • ‑ncastrării
plural
  • încastrări
  • ‑ncastrări
  • încastrărilor
  • ‑ncastrărilor
vocativ singular
plural
incastrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incastrare
  • incastrarea
plural
  • incastrări
  • incastrările
genitiv-dativ singular
  • incastrări
  • incastrării
plural
  • incastrări
  • incastrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: încastra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încastra
  • ‑ncastra
  • încastrare
  • ‑ncastrare
  • încastrat
  • ‑ncastrat
  • încastratu‑
  • ‑ncastratu‑
  • încastrând
  • ‑ncastrând
  • încastrându‑
  • ‑ncastrându‑
singular plural
  • încastrea
  • ‑ncastrea
  • încastrați
  • ‑ncastrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încastrez
  • ‑ncastrez
(să)
  • încastrez
  • ‑ncastrez
  • încastram
  • ‑ncastram
  • încastrai
  • ‑ncastrai
  • încastrasem
  • ‑ncastrasem
a II-a (tu)
  • încastrezi
  • ‑ncastrezi
(să)
  • încastrezi
  • ‑ncastrezi
  • încastrai
  • ‑ncastrai
  • încastrași
  • ‑ncastrași
  • încastraseși
  • ‑ncastraseși
a III-a (el, ea)
  • încastrea
  • ‑ncastrea
(să)
  • încastreze
  • ‑ncastreze
  • încastra
  • ‑ncastra
  • încastră
  • ‑ncastră
  • încastrase
  • ‑ncastrase
plural I (noi)
  • încastrăm
  • ‑ncastrăm
(să)
  • încastrăm
  • ‑ncastrăm
  • încastram
  • ‑ncastram
  • încastrarăm
  • ‑ncastrarăm
  • încastraserăm
  • ‑ncastraserăm
  • încastrasem
  • ‑ncastrasem
a II-a (voi)
  • încastrați
  • ‑ncastrați
(să)
  • încastrați
  • ‑ncastrați
  • încastrați
  • ‑ncastrați
  • încastrarăți
  • ‑ncastrarăți
  • încastraserăți
  • ‑ncastraserăți
  • încastraseți
  • ‑ncastraseți
a III-a (ei, ele)
  • încastrea
  • ‑ncastrea
(să)
  • încastreze
  • ‑ncastreze
  • încastrau
  • ‑ncastrau
  • încastra
  • ‑ncastra
  • încastraseră
  • ‑ncastraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incastra
  • incastrare
  • incastrat
  • incastratu‑
  • incastrând
  • incastrându‑
singular plural
  • incastrea
  • incastrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incastrez
(să)
  • incastrez
  • incastram
  • incastrai
  • incastrasem
a II-a (tu)
  • incastrezi
(să)
  • incastrezi
  • incastrai
  • incastrași
  • incastraseși
a III-a (el, ea)
  • incastrea
(să)
  • incastreze
  • incastra
  • incastră
  • incastrase
plural I (noi)
  • incastrăm
(să)
  • incastrăm
  • incastram
  • incastrarăm
  • incastraserăm
  • incastrasem
a II-a (voi)
  • incastrați
(să)
  • incastrați
  • incastrați
  • incastrarăți
  • incastraserăți
  • incastraseți
a III-a (ei, ele)
  • incastrea
(să)
  • incastreze
  • incastrau
  • incastra
  • incastraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încastrare incastrare

  • 1. Acțiunea de a încastra și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi încastra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

încastra încastrare incastra incastrare

  • 1. tehnică A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea lor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: