15 definiții pentru încasator incasator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încasator, ~oare smf [At: PAS, Z. I, 14 / V: (iuz) in~ / Pl: ~i, ~oare / E: încasa + -tor] 1 Persoană care, deplasându-se pe teren, se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei întreprinderi. 2 (Iuz) Persoană care taxa călătorii unui autobuz, unui tramvai etc.

ÎNCASATÓR, -OÁRE, încasatori, -oare, s. m. și f. Persoană care (deplasându-se pe teren) se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei întreprinderi. ♦ (Ieșit din uz) Persoană care taxa călătorii unui autobuz, al unui tramvai etc. – Încasa + suf. -tor.

ÎNCASATÓR, -OÁRE, încasatori, -oare, s. m. și f. Persoană care (deplasându-se pe teren) se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei întreprinderi. ♦ (Ieșit din uz) Persoană care taxa călătorii unui autobuz, unui tramvai etc. – Încasa + suf. -tor.

ÎNCASATÓR, -OÁRE, încasatori, -oare, s. m. și f. Persoană care (deplasîndu-se de obicei pe teren) se ocupă cu încasarea banilor datorați de public unei întreprinderi. Numărau pe tăblia încasatoarei 50 de copeici, luau un bilet... și plecau mai departe. STANCU, U.R.S.S. 18. Un văr al tău s-a agățat la spatele vagonului, ca de obicei, și a parcurs o bucată din drum și apoi a fugit, căci îi zvîrlise încasatorul bereta în țărînă. PAS, Z. I 14.

ÎNCASATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care încasează banii datorați de public unei întreprinderi. [< încasa + -tor].

ÎNCASATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care încasează banii datorați de public unei întreprinderi. (< încasa + -tor)

ÎNCASATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care încasează banii datorați unei întreprinderi, instituții etc. (deplasându-se pe teren). /a încasa + suf. ~tor

incasator, ~oare smf vz încasator

cititór-încasatór s. m. Lucrător care citește contorul și încasează factura ◊ „Într-una din serile trecute, G. M., cititor-încasator la exploatarea energo-energetică Botoșani, se întorcea de la serviciu spre casă.” Sc. 19 XII 72 p. 2. ◊ L.C. era [...] cititor-încasator la Întreprinderea de rețele electrice Maramureș.” Sc. 19 III 74 p. 2 (din cititor + încasator)

incassator m. cel ce încassează.

*incasatór, -oáre adj. și s. Care incasează, casier (maĭ ales ambulant).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încasatór s. m., pl. încasatóri

încasatór s. m., pl. încasatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCASATÓR s. v. taxator.

ÎNCASATOR s. taxator. (~ la tramvai.)

Intrare: încasator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încasator
  • ‑ncasator
  • încasatorul
  • încasatoru‑
  • ‑ncasatorul
  • ‑ncasatoru‑
plural
  • încasatori
  • ‑ncasatori
  • încasatorii
  • ‑ncasatorii
genitiv-dativ singular
  • încasator
  • ‑ncasator
  • încasatorului
  • ‑ncasatorului
plural
  • încasatori
  • ‑ncasatori
  • încasatorilor
  • ‑ncasatorilor
vocativ singular
  • încasatorule
  • ‑ncasatorule
plural
  • încasatorilor
  • ‑ncasatorilor
incasator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încasator, -oare încasatoare încasator incasator

  • 1. Persoană care (deplasându-se pe teren) se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei întreprinderi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: taxator 2 exemple
    exemple
    • Numărau pe tăblia încasatoarei 50 de copeici, luau un bilet... și plecau mai departe. STANCU, U.R.S.S. 18.
      surse: DLRLC
    • Un văr al tău s-a agățat la spatele vagonului, ca de obicei, și a parcurs o bucată din drum și apoi a fugit, căci îi zvîrlise încasatorul bereta în țărînă. PAS, Z. I 14.
      surse: DLRLC
    • 1.1. ieșit din uz Persoană care taxa călătorii unui autobuz, ai unui tramvai etc.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • Încasa + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN