ÎNCASATÓR, -OÁRE, încasatori, -oare, s. m. și f. Persoană care (deplasându-se pe teren) se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei întreprinderi. ♦ (Ieșit din uz) Persoană care taxa călătorii unui autobuz, al unui tramvai etc. – Încasa + suf. -tor.

încasator, ~oare smf [At: PAS, Z. I, 14 / V: (iuz) in~ / Pl: ~i, ~oare / E: încasa + -tor] 1 Persoană care, deplasându-se pe teren, se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei întreprinderi. 2 (Iuz) Persoană care taxa călătorii unui autobuz, unui tramvai etc.

ÎNCASATÓR, -OÁRE, încasatori, -oare, s. m. și f. Persoană care (deplasându-se pe teren) se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei întreprinderi. ♦ (Ieșit din uz) Persoană care taxa călătorii unui autobuz, unui tramvai etc. – Încasa + suf. -tor.

ÎNCASATÓR, -OÁRE, încasatori, -oare, s. m. și f. Persoană care (deplasîndu-se de obicei pe teren) se ocupă cu încasarea banilor datorați de public unei întreprinderi. Numărau pe tăblia încasatoarei 50 de copeici, luau un bilet... și plecau mai departe. STANCU, U.R.S.S. 18. Un văr al tău s-a agățat la spatele vagonului, ca de obicei, și a parcurs o bucată din drum și apoi a fugit, căci îi zvîrlise încasatorul bereta în țărînă. PAS, Z. I 14.

ÎNCASATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care încasează banii datorați de public unei întreprinderi. [< încasa + -tor].

ÎNCASATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care încasează banii datorați de public unei întreprinderi. (< încasa + -tor)

ÎNCASATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care încasează banii datorați unei întreprinderi, instituții etc. (deplasându-se pe teren). /a încasa + suf. ~tor

*incasatór, -oáre adj. și s. Care incasează, casier (maĭ ales ambulant).

încasatoáre s. f., g.-d. art. încasatoárei; pl. încasatoáre

încasatoáre s. f., g.-d. art. încasatoárei; pl. încasatoáre

ÎNCASATÓR s. v. taxator.

ÎNCASATOR s. taxator. (~ la tramvai.)