2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încălțătoare sf vz încălțător

ÎNCĂLȚĂTOÁRE s. f. v. încălțător.

ÎNCĂLȚĂTOÁRE s. f. v. încălțător.

ÎNCĂLȚĂTOÁRE, încălțători, s. f. Încălțător.

încălțător sn [At: DA ms / V: (reg) ~oare sf / Pl: ~oare / E: încălța + -tor] Obiect de metal, plastic sau os în formă de limbă, care ajută la introducerea piciorului în încălțăminte.

ÎNCĂLȚĂTÓR, încălțătoare, s. n. Obiect de metal, de material plastic sau de os în formă de limbă, care servește la introducerea piciorului în pantofi, ghete etc.; limbă. [Var.: încălțătoáre s. f.] – Încălța + suf. -ător.

ÎNCĂLȚĂTÓR, încălțătoare, s. n. Obiect de metal, de material plastic sau de os în formă de limbă, care servește la introducerea piciorului în pantofi, ghete etc.; limbă. [Var.: încălțătoáre s. f.] – Încălța + suf. -ător.

ÎNCĂLȚĂTÓR, încălțătoare, s. n. Unealtă de metal sau de os întrebuințată pentru a încălța pantofii; limbă (de ghete).

ÎNCĂLȚĂTÓR ~oáre n. Obiect, în formă de limbă, folosit la încălțat; lingură. ~ pentru pantofi. /a încălța + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încălțătór s. n., pl. încălțătoáre

încălțătór s. n., pl. încălțătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂLȚĂTÓR s. limbă. (~ pentru pantofi.)

ÎNCĂLȚĂTOR s. limbă. (~ de ghete.)

Intrare: încălțătoare
încălțătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălțătoare
  • ‑ncălțătoare
  • încălțătoarea
  • ‑ncălțătoarea
plural
  • încălțători
  • ‑ncălțători
  • încălțătorile
  • ‑ncălțătorile
genitiv-dativ singular
  • încălțători
  • ‑ncălțători
  • încălțătorii
  • ‑ncălțătorii
plural
  • încălțători
  • ‑ncălțători
  • încălțătorilor
  • ‑ncălțătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: încălțător
încălțător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălțător
  • ‑ncălțător
  • încălțătorul
  • încălțătoru‑
  • ‑ncălțătorul
  • ‑ncălțătoru‑
plural
  • încălțătoare
  • ‑ncălțătoare
  • încălțătoarele
  • ‑ncălțătoarele
genitiv-dativ singular
  • încălțător
  • ‑ncălțător
  • încălțătorului
  • ‑ncălțătorului
plural
  • încălțătoare
  • ‑ncălțătoare
  • încălțătoarelor
  • ‑ncălțătoarelor
vocativ singular
plural
încălțătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălțătoare
  • ‑ncălțătoare
  • încălțătoarea
  • ‑ncălțătoarea
plural
  • încălțători
  • ‑ncălțători
  • încălțătorile
  • ‑ncălțătorile
genitiv-dativ singular
  • încălțători
  • ‑ncălțători
  • încălțătorii
  • ‑ncălțătorii
plural
  • încălțători
  • ‑ncălțători
  • încălțătorilor
  • ‑ncălțătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încălțătoare

etimologie:

încălțător încălțătoare

  • 1. Obiect de metal, de material plastic sau de os în formă de limbă, care servește la introducerea piciorului în pantofi, ghete etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: limbă lingură

etimologie:

  • Încălța + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09