2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂRDOȘÁ, încârdoșez, vb. I. Refl. recipr. (Reg.) A se înhăita. – În + cardaș (Înv. „tovarăș” < tc., bg.).

ÎNCÂRDOȘÁ, încârdoșez, vb. I. Refl. recipr. (Reg.) A se înhăita. – În + cardaș (Înv. „tovarăș” < tc., bg.).

încârdoșa vrr [At: DA ms / Pzi: ez / E: în + cardaș] (Reg) A se înhăita.

A SE ÎNCÂRDOȘÁ mă ~éz intranz. A stabili relații de tovărășie condamnabilă; a intra în cârdășie (unul cu altul); a se înhăita. /în + cardaș

încârdoșà v. a se împreuna: se încârdoșează cu vr’un smintit ISP. [Lit. a se pune în cârd].

încîrdoșéz (mă) v. refl. (d. cîrd). Iron. Mă asociez, mă înhăĭtez. – Și -rduĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!încârdoșá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se încârdoșeáză, 1 pl. ne încârdoșắm; conj. prez. 3 să se încârdoșéze; ger. încârdoșấndu-se

încârdoșá vb., ind. prez. 1 sg. încârdoșéz, 3 sg. și pl. încârdoșeáză, 1 pl. încârdoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. încârdoșéze; ger. încârdoșând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: încârdoșare
încârdoșare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încârdoșare
  • ‑ncârdoșare
  • încârdoșarea
  • ‑ncârdoșarea
plural
  • încârdoșări
  • ‑ncârdoșări
  • încârdoșările
  • ‑ncârdoșările
genitiv-dativ singular
  • încârdoșări
  • ‑ncârdoșări
  • încârdoșării
  • ‑ncârdoșării
plural
  • încârdoșări
  • ‑ncârdoșări
  • încârdoșărilor
  • ‑ncârdoșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: încârdoșa
verb (V202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încârdoșa
  • ‑ncârdoșa
  • încârdoșare
  • ‑ncârdoșare
  • încârdoșat
  • ‑ncârdoșat
  • încârdoșatu‑
  • ‑ncârdoșatu‑
  • încârdoșând
  • ‑ncârdoșând
  • încârdoșându‑
  • ‑ncârdoșându‑
singular plural
  • încârdoșea
  • ‑ncârdoșea
  • încârdoșați
  • ‑ncârdoșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încârdoșez
  • ‑ncârdoșez
(să)
  • încârdoșez
  • ‑ncârdoșez
  • încârdoșam
  • ‑ncârdoșam
  • încârdoșai
  • ‑ncârdoșai
  • încârdoșasem
  • ‑ncârdoșasem
a II-a (tu)
  • încârdoșezi
  • ‑ncârdoșezi
(să)
  • încârdoșezi
  • ‑ncârdoșezi
  • încârdoșai
  • ‑ncârdoșai
  • încârdoșași
  • ‑ncârdoșași
  • încârdoșaseși
  • ‑ncârdoșaseși
a III-a (el, ea)
  • încârdoșea
  • ‑ncârdoșea
(să)
  • încârdoșeze
  • ‑ncârdoșeze
  • încârdoșa
  • ‑ncârdoșa
  • încârdoșă
  • ‑ncârdoșă
  • încârdoșase
  • ‑ncârdoșase
plural I (noi)
  • încârdoșăm
  • ‑ncârdoșăm
(să)
  • încârdoșăm
  • ‑ncârdoșăm
  • încârdoșam
  • ‑ncârdoșam
  • încârdoșarăm
  • ‑ncârdoșarăm
  • încârdoșaserăm
  • ‑ncârdoșaserăm
  • încârdoșasem
  • ‑ncârdoșasem
a II-a (voi)
  • încârdoșați
  • ‑ncârdoșați
(să)
  • încârdoșați
  • ‑ncârdoșați
  • încârdoșați
  • ‑ncârdoșați
  • încârdoșarăți
  • ‑ncârdoșarăți
  • încârdoșaserăți
  • ‑ncârdoșaserăți
  • încârdoșaseți
  • ‑ncârdoșaseți
a III-a (ei, ele)
  • încârdoșea
  • ‑ncârdoșea
(să)
  • încârdoșeze
  • ‑ncârdoșeze
  • încârdoșau
  • ‑ncârdoșau
  • încârdoșa
  • ‑ncârdoșa
  • încârdoșaseră
  • ‑ncârdoșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încârdoșa

etimologie:

  • În + cardaș (învechit „tovarăș” din limba turcă, limba bulgară).
    surse: DEX '09 DEX '98