2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înaura v vz înauri

înauri vt [At: CONACHI, P. 287 / V: (rar; cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: în- + aur] (Îvp) 1-3 A auri2 (1-3).

ÎNAURÁ vb. I v. înauri.

ÎNAURÍ, înauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. [Pr.: -na-u-.Var.: (reg.) înaurá vb. I] – În + aur.

ÎNAURÍ, înauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. [Pr.: -na-u-.Var.: (reg.) înaurá vb. I] – În + aur.

ÎNAURÍ, înauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. (Fig.) [Amorul] înaurește cu raze nourii de desfătare. CONACHI, P. 287. – Variantă: înaurá (NEGRUZZI, S. II 129) vb. I.

aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și auréz. În Trans. și întrauresc (Șincaĭ) și înauresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înaurí (a ~) (rar) (î-na-u-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înaurésc, imperf. 3 sg. înaureá; conj. prez. 3 înaureáscă

înaurí vb. (sil. -u-; mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înaurésc, imperf. 3 sg. înaureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înaureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: înaurare
înaurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înaurare
  • ‑naurare
  • înaurarea
  • ‑naurarea
plural
  • înaurări
  • ‑naurări
  • înaurările
  • ‑naurările
genitiv-dativ singular
  • înaurări
  • ‑naurări
  • înaurării
  • ‑naurării
plural
  • înaurări
  • ‑naurări
  • înaurărilor
  • ‑naurărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înauri
  • silabație: î-na-u-ri, în-a-u-ri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înauri
  • ‑nauri
  • înaurire
  • ‑naurire
  • înaurit
  • ‑naurit
  • înauritu‑
  • ‑nauritu‑
  • înaurind
  • ‑naurind
  • înaurindu‑
  • ‑naurindu‑
singular plural
  • înaurește
  • ‑naurește
  • înauriți
  • ‑nauriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înauresc
  • ‑nauresc
(să)
  • înauresc
  • ‑nauresc
  • înauream
  • ‑nauream
  • înaurii
  • ‑naurii
  • înaurisem
  • ‑naurisem
a II-a (tu)
  • înaurești
  • ‑naurești
(să)
  • înaurești
  • ‑naurești
  • înaureai
  • ‑naureai
  • înauriși
  • ‑nauriși
  • înauriseși
  • ‑nauriseși
a III-a (el, ea)
  • înaurește
  • ‑naurește
(să)
  • înaurească
  • ‑naurească
  • înaurea
  • ‑naurea
  • înauri
  • ‑nauri
  • înaurise
  • ‑naurise
plural I (noi)
  • înaurim
  • ‑naurim
(să)
  • înaurim
  • ‑naurim
  • înauream
  • ‑nauream
  • înaurirăm
  • ‑naurirăm
  • înauriserăm
  • ‑nauriserăm
  • înaurisem
  • ‑naurisem
a II-a (voi)
  • înauriți
  • ‑nauriți
(să)
  • înauriți
  • ‑nauriți
  • înaureați
  • ‑naureați
  • înaurirăți
  • ‑naurirăți
  • înauriserăți
  • ‑nauriserăți
  • înauriseți
  • ‑nauriseți
a III-a (ei, ele)
  • înauresc
  • ‑nauresc
(să)
  • înaurească
  • ‑naurească
  • înaureau
  • ‑naureau
  • înauri
  • ‑nauri
  • înauriseră
  • ‑nauriseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înaura
  • ‑naura
  • înaurare
  • ‑naurare
  • înaurat
  • ‑naurat
  • înauratu‑
  • ‑nauratu‑
  • înaurând
  • ‑naurând
  • înaurându‑
  • ‑naurându‑
singular plural
  • înaurea
  • ‑naurea
  • înaurați
  • ‑naurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înaurez
  • ‑naurez
(să)
  • înaurez
  • ‑naurez
  • înauram
  • ‑nauram
  • înaurai
  • ‑naurai
  • înaurasem
  • ‑naurasem
a II-a (tu)
  • înaurezi
  • ‑naurezi
(să)
  • înaurezi
  • ‑naurezi
  • înaurai
  • ‑naurai
  • înaurași
  • ‑naurași
  • înauraseși
  • ‑nauraseși
a III-a (el, ea)
  • înaurea
  • ‑naurea
(să)
  • înaureze
  • ‑naureze
  • înaura
  • ‑naura
  • înaură
  • ‑naură
  • înaurase
  • ‑naurase
plural I (noi)
  • înaurăm
  • ‑naurăm
(să)
  • înaurăm
  • ‑naurăm
  • înauram
  • ‑nauram
  • înaurarăm
  • ‑naurarăm
  • înauraserăm
  • ‑nauraserăm
  • înaurasem
  • ‑naurasem
a II-a (voi)
  • înaurați
  • ‑naurați
(să)
  • înaurați
  • ‑naurați
  • înaurați
  • ‑naurați
  • înaurarăți
  • ‑naurarăți
  • înauraserăți
  • ‑nauraserăți
  • înauraseți
  • ‑nauraseți
a III-a (ei, ele)
  • înaurea
  • ‑naurea
(să)
  • înaureze
  • ‑naureze
  • înaurau
  • ‑naurau
  • înaura
  • ‑naura
  • înauraseră
  • ‑nauraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înauri înaurit înaura

etimologie:

  • În + aur
    surse: DEX '98 DEX '09