2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înțurțurat, ~ă a [At: GRAIUL, I, 414 / Pl: ~ați, ~e / E: cf țurțure] (Reg) Acoperit cu țurțuri.
ÎNȚURȚURÁT, -Ă înțurțurați, -te, adj. (Rar) Acoperit de țurțuri, plin de țurțuri. (Poetic) Cinta voios sub crengi un șipot, cînta din zori și pînă-n sară, Dar a venit un vînt de gheață și pe cleștarul apei sale Și-a-ntins înțurțurata-i gură ca un voinic trudit de cale. ANGHEL, P. 16.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNȚURȚURÁT, -Ă, înțurțurați, -te, adj. (Rar) Acoperit cu țurțuri. – Din în- + țurțur.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A SE ÎNȚURȚURÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se acoperi cu țurțuri. /în + țurțur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
înțurțurát, înțurțurátă, adj. (pop.) acoperit cu țurțuri.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înțurțurat
înțurțurat adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
Intrare: înțurțura
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
înțurțurat, înțurțuratăadjectiv
- 1. Acoperit de țurțuri, plin de țurțuri. DLRLC DLRM
- Cînta voios sub crengi un șipot, cînta din zori și pînă-n sară, Dar a venit un vînt de gheață și pe cleștarul apei sale Și-a-ntins înțurțurata-i gură ca un voinic trudit de cale. ANGHEL, P. 16. DLRLC
-
etimologie:
- în- + țurțur DLRM