2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înțurțurat, ~ă a [At: GRAIUL, I, 414 / Pl: ~ați, ~e / E: cf țurțure] (Reg) Acoperit cu țurțuri.

ÎNȚURȚURÁT, -Ă înțurțurați, -te, adj. (Rar) Acoperit de țurțuri, plin de țurțuri. (Poetic) Cinta voios sub crengi un șipot, cînta din zori și pînă-n sară, Dar a venit un vînt de gheață și pe cleștarul apei sale Și-a-ntins înțurțurata-i gură ca un voinic trudit de cale. ANGHEL, P. 16.

ÎNȚURȚURÁT, -Ă, înțurțurați, -te, adj. (Rar) Acoperit cu țurțuri. – Din în- + țurțur.

A SE ÎNȚURȚURÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se acoperi cu țurțuri. /în + țurțur


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înțurțurát, înțurțurátă, adj. (pop.) acoperit cu țurțuri.

Intrare: înțurțurat
înțurțurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțurțurat
  • ‑nțurțurat
  • înțurțuratul
  • înțurțuratu‑
  • ‑nțurțuratul
  • ‑nțurțuratu‑
  • înțurțura
  • ‑nțurțura
  • înțurțurata
  • ‑nțurțurata
plural
  • înțurțurați
  • ‑nțurțurați
  • înțurțurații
  • ‑nțurțurații
  • înțurțurate
  • ‑nțurțurate
  • înțurțuratele
  • ‑nțurțuratele
genitiv-dativ singular
  • înțurțurat
  • ‑nțurțurat
  • înțurțuratului
  • ‑nțurțuratului
  • înțurțurate
  • ‑nțurțurate
  • înțurțuratei
  • ‑nțurțuratei
plural
  • înțurțurați
  • ‑nțurțurați
  • înțurțuraților
  • ‑nțurțuraților
  • înțurțurate
  • ‑nțurțurate
  • înțurțuratelor
  • ‑nțurțuratelor
vocativ singular
plural
Intrare: înțurțura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțurțura
  • ‑nțurțura
  • înțurțurare
  • ‑nțurțurare
  • înțurțurat
  • ‑nțurțurat
  • înțurțuratu‑
  • ‑nțurțuratu‑
  • înțurțurând
  • ‑nțurțurând
  • înțurțurându‑
  • ‑nțurțurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înțurțurea
  • ‑nțurțurea
(să)
  • înțurțureze
  • ‑nțurțureze
  • înțurțura
  • ‑nțurțura
  • înțurțură
  • ‑nțurțură
  • înțurțurase
  • ‑nțurțurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înțurțurea
  • ‑nțurțurea
(să)
  • înțurțureze
  • ‑nțurțureze
  • înțurțurau
  • ‑nțurțurau
  • înțurțura
  • ‑nțurțura
  • înțurțuraseră
  • ‑nțurțuraseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înțurțurat

  • 1. rar Acoperit de țurțuri, plin de țurțuri.
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • poetic Cînta voios sub crengi un șipot, cînta din zori și pînă-n sară, Dar a venit un vînt de gheață și pe cleștarul apei sale Și-a-ntins înțurțurata-i gură ca un voinic trudit de cale. ANGHEL, P. 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • în- + țurțur
    surse: DLRM