2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înșomoltăci v vz înșomoltoci

înșomoltoci v [At: CREANGĂ, GL. / V: ~tăci / Pzi: ~ocesc / E: în- + șomoltoc] (Mol; înv) A înfășură ca să pară că-i ceva înăutru Si: (reg) a încotoșmăna, a înfofoli, (înv) a înșongoia, a mototoli.

înșomoltăcésc și -océsc v. tr. (d. șomoltoc). Est. Fam. Fac șomoltoc: a înșomoltoci niște peticĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înșomoltocí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înșomoltocésc, imperf. 3 sg. înșomoltoceá; conj. prez. 3 înșomoltoceáscă

înșomoltocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înșomoltocésc, imperf. 3 sg. înșomoltoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. înșomoltoceáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înșomoltocí, înșomoltocésc, vb. IV (reg.) a face șomoltoc, mototol; a învăli, a înfășura, a înfofoli, a înșongoia, a îmbondori, a încotoșmăna.

Intrare: înșomoltoci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înșomoltoci
  • ‑nșomoltoci
  • înșomoltocire
  • ‑nșomoltocire
  • înșomoltocit
  • ‑nșomoltocit
  • înșomoltocitu‑
  • ‑nșomoltocitu‑
  • înșomoltocind
  • ‑nșomoltocind
  • înșomoltocindu‑
  • ‑nșomoltocindu‑
singular plural
  • înșomoltocește
  • ‑nșomoltocește
  • înșomoltociți
  • ‑nșomoltociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înșomoltocesc
  • ‑nșomoltocesc
(să)
  • înșomoltocesc
  • ‑nșomoltocesc
  • înșomoltoceam
  • ‑nșomoltoceam
  • înșomoltocii
  • ‑nșomoltocii
  • înșomoltocisem
  • ‑nșomoltocisem
a II-a (tu)
  • înșomoltocești
  • ‑nșomoltocești
(să)
  • înșomoltocești
  • ‑nșomoltocești
  • înșomoltoceai
  • ‑nșomoltoceai
  • înșomoltociși
  • ‑nșomoltociși
  • înșomoltociseși
  • ‑nșomoltociseși
a III-a (el, ea)
  • înșomoltocește
  • ‑nșomoltocește
(să)
  • înșomoltocească
  • ‑nșomoltocească
  • înșomoltocea
  • ‑nșomoltocea
  • înșomoltoci
  • ‑nșomoltoci
  • înșomoltocise
  • ‑nșomoltocise
plural I (noi)
  • înșomoltocim
  • ‑nșomoltocim
(să)
  • înșomoltocim
  • ‑nșomoltocim
  • înșomoltoceam
  • ‑nșomoltoceam
  • înșomoltocirăm
  • ‑nșomoltocirăm
  • înșomoltociserăm
  • ‑nșomoltociserăm
  • înșomoltocisem
  • ‑nșomoltocisem
a II-a (voi)
  • înșomoltociți
  • ‑nșomoltociți
(să)
  • înșomoltociți
  • ‑nșomoltociți
  • înșomoltoceați
  • ‑nșomoltoceați
  • înșomoltocirăți
  • ‑nșomoltocirăți
  • înșomoltociserăți
  • ‑nșomoltociserăți
  • înșomoltociseți
  • ‑nșomoltociseți
a III-a (ei, ele)
  • înșomoltocesc
  • ‑nșomoltocesc
(să)
  • înșomoltocească
  • ‑nșomoltocească
  • înșomoltoceau
  • ‑nșomoltoceau
  • înșomoltoci
  • ‑nșomoltoci
  • înșomoltociseră
  • ‑nșomoltociseră
Intrare: înșomoltocit
înșomoltocit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înșomoltocit
  • ‑nșomoltocit
  • înșomoltocitul
  • înșomoltocitu‑
  • ‑nșomoltocitul
  • ‑nșomoltocitu‑
  • înșomoltoci
  • ‑nșomoltoci
  • înșomoltocita
  • ‑nșomoltocita
plural
  • înșomoltociți
  • ‑nșomoltociți
  • înșomoltociții
  • ‑nșomoltociții
  • înșomoltocite
  • ‑nșomoltocite
  • înșomoltocitele
  • ‑nșomoltocitele
genitiv-dativ singular
  • înșomoltocit
  • ‑nșomoltocit
  • înșomoltocitului
  • ‑nșomoltocitului
  • înșomoltocite
  • ‑nșomoltocite
  • înșomoltocitei
  • ‑nșomoltocitei
plural
  • înșomoltociți
  • ‑nșomoltociți
  • înșomoltociților
  • ‑nșomoltociților
  • înșomoltocite
  • ‑nșomoltocite
  • înșomoltocitelor
  • ‑nșomoltocitelor
vocativ singular
plural
înșomoltocire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înșomoltocire
  • ‑nșomoltocire
  • înșomoltocirea
  • ‑nșomoltocirea
plural
  • înșomoltociri
  • ‑nșomoltociri
  • înșomoltocirile
  • ‑nșomoltocirile
genitiv-dativ singular
  • înșomoltociri
  • ‑nșomoltociri
  • înșomoltocirii
  • ‑nșomoltocirii
plural
  • înșomoltociri
  • ‑nșomoltociri
  • înșomoltocirilor
  • ‑nșomoltocirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)