9 definiții pentru înălbăstri înalbăstri


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNĂLBĂSTRÍ, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni albastru; p. ext. (despre oameni) a se învineți (de mânie). ♦ Tranz. A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru. [Var.: (reg.) înalbăstrí vb. IV] – În + albăstri.

ÎNĂLBĂSTRÍ, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni albastru; p. ext. (despre oameni) a se învineți (de mânie). ♦ Tranz. A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru. [Var.: (reg.) înalbăstrí vb. IV] – În + albăstri.

ÎNĂLBĂSTRÍ, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni albastru; p. ext. a se învineți (de mînie). Înțelege că fiică-sa iubește Pe pag: de grea mînie el tot înălbăstrește Și bate cu piciorul și tremură plîngînd; Atîta umilire lui nu-i încape-n gînd. COȘBUC, P. II 199. 2. A albăstri (3). (Atestat în forma înalbăstri) De cînd m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit Cînd văd tabere viind Și ciocoii înalbăstrind. ALECSANDRI, P. P. 259. – Variantă: înalbăstrí vb. IV.

A SE ÎNĂLBĂSTRÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A deveni albastru; a căpăta culoarea albastră. 2) rar (despre persoane) A deveni vânăt (de mânie); a se învineți. /în + a albastri

A ÎNĂLBĂSTRÍ ~ésc tranz. A face să se înălbăstrească; a face să fie albastru. /în + a albastri

ÎNALBĂSTRÍ vb. IV v. înălbăstri.

ÎNALBĂSTRÍ vb. IV v. înălbăstri.

ÎNALBĂSTRÍ vb. IV v. înălbăstri.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înălbăstrí (a ~) (î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbăstrésc, imperf. 3 sg. înălbăstreá; conj. prez. 3 înălbăstreáscă

înălbăstrí vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbăstrésc, imperf. 3 sg. înălbăstreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înălbăstreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNĂLBĂSTRÍ vb. v. albăstri.

ÎNĂLBĂSTRI vb. a (se) albăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (A ~ un obiect cu vopsea.)

Intrare: înălbăstri
  • silabație: î-năl-băs-tri, în-ăl-băs-tri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înălbăstri
  • ‑nălbăstri
  • înălbăstrire
  • ‑nălbăstrire
  • înălbăstrit
  • ‑nălbăstrit
  • înălbăstritu‑
  • ‑nălbăstritu‑
  • înălbăstrind
  • ‑nălbăstrind
  • înălbăstrindu‑
  • ‑nălbăstrindu‑
singular plural
  • înălbăstrește
  • ‑nălbăstrește
  • înălbăstriți
  • ‑nălbăstriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înălbăstresc
  • ‑nălbăstresc
(să)
  • înălbăstresc
  • ‑nălbăstresc
  • înălbăstream
  • ‑nălbăstream
  • înălbăstrii
  • ‑nălbăstrii
  • înălbăstrisem
  • ‑nălbăstrisem
a II-a (tu)
  • înălbăstrești
  • ‑nălbăstrești
(să)
  • înălbăstrești
  • ‑nălbăstrești
  • înălbăstreai
  • ‑nălbăstreai
  • înălbăstriși
  • ‑nălbăstriși
  • înălbăstriseși
  • ‑nălbăstriseși
a III-a (el, ea)
  • înălbăstrește
  • ‑nălbăstrește
(să)
  • înălbăstrească
  • ‑nălbăstrească
  • înălbăstrea
  • ‑nălbăstrea
  • înălbăstri
  • ‑nălbăstri
  • înălbăstrise
  • ‑nălbăstrise
plural I (noi)
  • înălbăstrim
  • ‑nălbăstrim
(să)
  • înălbăstrim
  • ‑nălbăstrim
  • înălbăstream
  • ‑nălbăstream
  • înălbăstrirăm
  • ‑nălbăstrirăm
  • înălbăstriserăm
  • ‑nălbăstriserăm
  • înălbăstrisem
  • ‑nălbăstrisem
a II-a (voi)
  • înălbăstriți
  • ‑nălbăstriți
(să)
  • înălbăstriți
  • ‑nălbăstriți
  • înălbăstreați
  • ‑nălbăstreați
  • înălbăstrirăți
  • ‑nălbăstrirăți
  • înălbăstriserăți
  • ‑nălbăstriserăți
  • înălbăstriseți
  • ‑nălbăstriseți
a III-a (ei, ele)
  • înălbăstresc
  • ‑nălbăstresc
(să)
  • înălbăstrească
  • ‑nălbăstrească
  • înălbăstreau
  • ‑nălbăstreau
  • înălbăstri
  • ‑nălbăstri
  • înălbăstriseră
  • ‑nălbăstriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înalbăstri
  • ‑nalbăstri
  • înalbăstrire
  • ‑nalbăstrire
  • înalbăstrit
  • ‑nalbăstrit
  • înalbăstritu‑
  • ‑nalbăstritu‑
  • înalbăstrind
  • ‑nalbăstrind
  • înalbăstrindu‑
  • ‑nalbăstrindu‑
singular plural
  • înalbăstrește
  • ‑nalbăstrește
  • înalbăstriți
  • ‑nalbăstriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înalbăstresc
  • ‑nalbăstresc
(să)
  • înalbăstresc
  • ‑nalbăstresc
  • înalbăstream
  • ‑nalbăstream
  • înalbăstrii
  • ‑nalbăstrii
  • înalbăstrisem
  • ‑nalbăstrisem
a II-a (tu)
  • înalbăstrești
  • ‑nalbăstrești
(să)
  • înalbăstrești
  • ‑nalbăstrești
  • înalbăstreai
  • ‑nalbăstreai
  • înalbăstriși
  • ‑nalbăstriși
  • înalbăstriseși
  • ‑nalbăstriseși
a III-a (el, ea)
  • înalbăstrește
  • ‑nalbăstrește
(să)
  • înalbăstrească
  • ‑nalbăstrească
  • înalbăstrea
  • ‑nalbăstrea
  • înalbăstri
  • ‑nalbăstri
  • înalbăstrise
  • ‑nalbăstrise
plural I (noi)
  • înalbăstrim
  • ‑nalbăstrim
(să)
  • înalbăstrim
  • ‑nalbăstrim
  • înalbăstream
  • ‑nalbăstream
  • înalbăstrirăm
  • ‑nalbăstrirăm
  • înalbăstriserăm
  • ‑nalbăstriserăm
  • înalbăstrisem
  • ‑nalbăstrisem
a II-a (voi)
  • înalbăstriți
  • ‑nalbăstriți
(să)
  • înalbăstriți
  • ‑nalbăstriți
  • înalbăstreați
  • ‑nalbăstreați
  • înalbăstrirăți
  • ‑nalbăstrirăți
  • înalbăstriserăți
  • ‑nalbăstriserăți
  • înalbăstriseți
  • ‑nalbăstriseți
a III-a (ei, ele)
  • înalbăstresc
  • ‑nalbăstresc
(să)
  • înalbăstrească
  • ‑nalbăstrească
  • înalbăstreau
  • ‑nalbăstreau
  • înalbăstri
  • ‑nalbăstri
  • înalbăstriseră
  • ‑nalbăstriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înălbăstri înalbăstri

  • 1. reflexiv A deveni albastru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albăstri mierii
    • 1.1. prin extensiune (Despre oameni) A se învineți (de mânie).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învineți un exemplu
      exemple
      • Înțelege că fiică-sa iubește Pe pag: de grea mînie el tot înălbăstrește Și bate cu piciorul și tremură plîngînd; Atîta umilire lui nu-i încape-n gînd. COȘBUC, P. II 199.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. A albăstri (4.).
      surse: DLRLC sinonime: albăstri un exemplu
      exemple
      • De cînd m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit Cînd văd tabere viind Și ciocoii înalbăstrind. ALECSANDRI, P. P. 259.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + albăstri
    surse: DEX '98 DEX '09