opțiuni

9 definiții pentru înălțătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNĂLȚĂTÚRĂ, înălțaturi, s. f. (Rar) Ridicătură (de pământ); înălțime. – Înălța + suf. -ătură.

înălțătură sf [At: ODOBESCU, S. II, 224 / Pl: ~ri / E: înălța + -tură] (Rar) Ridicătură (de pământ) Si: colină1, deal (1), înălțime (6), movilă.

ÎNĂLȚĂTÚRĂ s. f. (Rar) Ridicătură (de pământ); înălțime. – Înălța + suf. -ătură.

ÎNĂLȚĂTÚRĂ s. f. (Rar) Ridicătură (de pămînt), înălțime. În marginea pădurii... pe o înălțătură, stau trei rînduri de șanțuri vechi. ODOBESCU, S. II 224.

înălțătúră f., pl. ĭ. Loc înălțat, rîdicătură. V. estradă, prispă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înălțătúră s. f., g.-d. art. înălțătúrii; pl. înălțătúri

înălțătúră s. f., g.-d. art. înălțătúrii; pl. înălțătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNĂLȚĂTÚRĂ s. v. dâmb, înălțime, ridicătură.

înălțătură s. v. DÎMB. ÎNĂLȚIME. RIDICĂTURĂ.

Intrare: înălțătură
înălțătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înălțătură
  • ‑nălțătură
  • înălțătura
  • ‑nălțătura
plural
  • înălțături
  • ‑nălțături
  • înălțăturile
  • ‑nălțăturile
genitiv-dativ singular
  • înălțături
  • ‑nălțături
  • înălțăturii
  • ‑nălțăturii
plural
  • înălțături
  • ‑nălțături
  • înălțăturilor
  • ‑nălțăturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înălțătură

  • 1. rar Ridicătură (de pământ).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dâmb ridicătură înălțime un exemplu
    exemple
    • În marginea pădurii... pe o înălțătură, stau trei rînduri de șanțuri vechi. ODOBESCU, S. II 224.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Înălța + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09