2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina.

împricinat, ~ă smf, a [At: (a. 1839) URICARIUL XIV, 216 / V: (înv) pricinat / Pl: ~ați, ~e / E: împricina] 1-2 (Persoană) care este acuzată într-un proces. 3-4 (Persoană) care participă la un proces. 5-6 (Pex) (Persoană) învinuită de ceva.

ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Cel) care este implicat, acuzat într-un proces; (cel) care este parte într-un proces. – V. împricina.

ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, s. m. și f. Cel implicat într-un conflict, într-o pricină; cel care este parte într-un proces. Dan e din ce în ce mai nervos, împricinații nu mai găsesc în el pe judecătorul calm și bun de-odinioară. VLAHUȚĂ, O. A. 314. Cînd veniră împricinații la înfățișare, ieși înainte fratele împăratului. ISPIRESCU, L. 277. ◊ (Adjectival) Părțile împricinate.

ÎMPRICINÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană implicată într-un proces (ca acuzat), într-un conflict. /v. a împricina

împricinát, -ă adj. și s. Care are o pricină, un proces: advocatu l-a apărat pe împricinat. – Și pricinaș, maĭ vechĭ și împricinaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împricinat adj. m., s. m., pl. împricinați; adj. f., s. f. împricina, pl. împricinate

împricinat adj. m., s. m., pl. împricinați; adj. f., s. f. împricinată, pl. împricinate

împricinát adj. m., s. m., pl. împricináți, f. sg. împricinátă, pl. împricináte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPRICINÁT s., adj. v. inculpat.

ÎMPRICINAT s., adj. (JUR.) acuzat, inculpat, învinuit, pîrît, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaș, (prin Transilv.) pricinat. (~ are cuvîntul!)

Intrare: împricinată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împricina
  • ‑mpricina
  • împricinata
  • ‑mpricinata
plural
  • împricinate
  • ‑mpricinate
  • împricinatele
  • ‑mpricinatele
genitiv-dativ singular
  • împricinate
  • ‑mpricinate
  • împricinatei
  • ‑mpricinatei
plural
  • împricinate
  • ‑mpricinate
  • împricinatelor
  • ‑mpricinatelor
vocativ singular
  • împricina
  • ‑mpricina
  • împricinato
  • ‑mpricinato
plural
  • împricinatelor
  • ‑mpricinatelor
Intrare: împricinat (adj.)
împricinat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împricinat
  • ‑mpricinat
  • împricinatul
  • împricinatu‑
  • ‑mpricinatul
  • ‑mpricinatu‑
  • împricina
  • ‑mpricina
  • împricinata
  • ‑mpricinata
plural
  • împricinați
  • ‑mpricinați
  • împricinații
  • ‑mpricinații
  • împricinate
  • ‑mpricinate
  • împricinatele
  • ‑mpricinatele
genitiv-dativ singular
  • împricinat
  • ‑mpricinat
  • împricinatului
  • ‑mpricinatului
  • împricinate
  • ‑mpricinate
  • împricinatei
  • ‑mpricinatei
plural
  • împricinați
  • ‑mpricinați
  • împricinaților
  • ‑mpricinaților
  • împricinate
  • ‑mpricinate
  • împricinatelor
  • ‑mpricinatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împricinat, împricinațisubstantiv masculin
împricina, împricinatesubstantiv feminin
împricinat, împricinaadjectiv

  • 1. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. DEX '09 DLRLC
    sinonime: inculpat
    • format_quote Dan e din ce în ce mai nervos, împricinații nu mai găsesc în el pe judecătorul calm și bun de-odinioară. VLAHUȚĂ, O. A. 314. DLRLC
    • format_quote Cînd veniră împricinații la înfățișare, ieși înainte fratele împăratului. ISPIRESCU, L. 277. DLRLC
    • format_quote Părțile împricinate. DLRLC
etimologie:
  • vezi împricina DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.