2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPREJÚRUL prep. (Construit cu gen.; arată spațiul înconjurător în raport cu cineva sau cu ceva) În jurul... Se adunase lume împrejurul casei. – Din împrejur.

ÎMPREJÚRUL prep. (Construit cu gen.; arată spațiul înconjurător în raport cu cineva sau cu ceva) În jurul... Se adunase lume împrejurul casei. – Din împrejur.

ÎMPREJÚRUL prep. (Construit cu genitivul; arată spațiul înconjurător în raport cu cineva sau ceva) În jurul... În fața halei, împrejurul gurii de canal, un cerc de căruțe cu lăptari și lăptărese. SP. POPESCU, M. G. 51. După ce se urcă fata în pom, necheză Galben-de-Soare de trei ori și toată herghelia... se adună împrejurul lui. ISPIRESCU, L. 28. Dar pînă la vremea asta se adunase împrejurul lui Ivan tot satul, ca să vadă de patima dracilor. CREANGĂ, P. 306. Mii de globuri luminoase strălucesc împrejurul vaporului. ALECSANDRI, O. P. 312.

ÎMPREJÚRUL prep. (urmat de un substantiv în genitiv sau de un substitut al acestuia, exprimă un raport spațial concretizând locul, spațiul din jurul cuiva sau a ceva) În jurul. Mergeam împrejurul casei. /Din împrejur

JUR1 s. n. Loc, spațiu care împrejmuiește pe cineva sau ceva; înconjur, împrejur, împrejurime. O casă albă ca laptele cu jurul geamurilor încondeiat în roșu și-n albastru. DELAVRANCEA, S. 3. Un hohot răsunător... făcu într-o clipă jurul rondului. ALECSANDRI, la TDRG. ◊ Loc. adv. În jur = în preajmă, alături; în cerc. Afară bat zorii, și iată, culorile-n jur se stîrnesc nencetat. CASSIAN, H. 21. Constatînd lipsa, mă uitam în jur, destul de indispus. SADOVEANU, A. L. 26. În jur stăteau bătrînii. COȘBUC, P. I 216. Prin jur = împrejur, pe aproape, în apropiere. Din jur = dimprejur, din preajmă, din apropiere. (Rar) De jur = în jur. Un chioșc... cu stîlpi și arabescuri De jur împodobit. ALECSANDRI, P. III 76. (De) jur împrejur sau (rar) jur prejur = din (sau în) toate părțile, în jur, în cerc. De jur împrejur erau numai cîmpii fertile. BOGZA, Ț. 9. [Castelul] era înveșmîntat jur împrejur cu iederă. REBREANU, R. I 79. De jur împrejur cădea zăpada albă-albă, moale ca puful. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Ochii roată că-și făcea, Jur prejur că se uita. TEODORESCU, P. P. 440. ◊ Loc. prep. (Construit cu genitivul, cu un adjectiv posesiv sau, regional, în forma nearticulată, urmat de prep. «de») În jurul = a) împrejurul, în preajma. Să privesc puțin în juru-mi! EFTIMIU, Î. 124. Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodată în jurul meu, – ce groaznică tăcere! IOSIF, P. 43. [Cătana] plîngea și se văieta de gemea lumea-n jur de el. RETEGANUL, P. III 20. Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. EMINESCU, O. I 93; b) cu privire la, relativ la, despre. S-au dus discuții în jurul problemei dezarmărilor; c) (arătînd aproximația în timp) cam pe la..., aproximativ în... În jurul anului 1844, locuitorii din satele Gaila, Dimitria și Terpiu se răscoală împotriva proprietarilor. IST. R.P.R. 108. Prin jurul = de jur împrejurul, pe lîngă, în apropierea; (temporal) cam pe la. În zborul lui [vîntul] spulbera prin jurul săniei o ometiță ușoară ca o negură. SADOVEANU, P. S. 32. Din jurul = dimprejurul, din preajma, de lîngă. Cu vorbirea-i entuziastă și înflăcărată despre libertate, dragoste, jertfă și fericire, mișca pe toți cei din juru-i. SADOVEANU, E. 237. (De) jur împrejurul (sau, rar, jur prejur) (de...) = în jurul. Da, pace de jur împrejurul țării ca și înlăuntrul ei. DELAVRANCEA, A. 23. Jur împrejur de sine Vedea, ca-n ziua cea de-ntîi, Cum izvorau lumine. EMINESCU, O. I 176. Jur prejur de mese. TEODORESCU, P. P. 23.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împrejúrul prep. (~ lui)

*de jur împrejúrul loc. prep.

*jur-împrejúru- loc. prep. (~i)

*jur-împrejúrul loc. prep.

*de jur împrejúrul loc. prep. (DOOM2, 2005)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPREJÚRUL prep. primprejurul, (înv.) prejurul. (~ casei.)

ÎMPREJURUL prep. primprejurul, (înv.) prejurul. (~ casei.)

Intrare: împrejurul
împrejurul prepoziție
prepoziție (I12)
Surse flexiune: DOR
  • împrejurul
  • ‑mprejurul
Intrare: de jur-împrejurul
de jur împrejurul locuțiune prepozițională
compus
  • de jur împrejurul
jur-împrejurul locuțiune prepozițională
compus
  • jur-împrejurul
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împrejurul

  • 1. (Construit cu genitivul; arată spațiul înconjurător în raport cu cineva sau cu ceva) În jurul...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prejurul primprejurul 5 exemple
    exemple
    • Se adunase lume împrejurul casei.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • În fața halei, împrejurul gurii de canal, un cerc de căruțe cu lăptari și lăptărese. SP. POPESCU, M. G. 51.
      surse: DLRLC
    • După ce se urcă fata în pom, necheză Galben-de-Soare de trei ori și toată herghelia... se adună împrejurul lui. ISPIRESCU, L. 28.
      surse: DLRLC
    • Dar pînă la vremea asta se adunase împrejurul lui Ivan tot satul, ca să vadă de patima dracilor. CREANGĂ, P. 306.
      surse: DLRLC
    • Mii de globuri luminoase strălucesc împrejurul vaporului. ALECSANDRI, O. P. 312.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • împrejur
    surse: DEX '09 DEX '98

de jur-împrejurul de jur împrejurul jur-împrejurul

  • 1. În preajma...
    surse: DLRLC DEX '09 3 exemple
    exemple
    • Da, pace de jur împrejurul țării ca și înlăuntrul ei. DELAVRANCEA, A. 23.
      surse: DLRLC
    • Jur împrejur de sine Vedea, ca-n ziua cea de-ntîi, Cum izvorau lumine. EMINESCU, O. I 176.
      surse: DLRLC
    • Jur prejur de mese. TEODORESCU, P. P. 23.
      surse: DLRLC

etimologie: