ÎMPOTRÍVA prep. (Construit cu gen.) Contra, în contra, în ciuda. ♦ (Rar) Către, spre. ♦ (Înv.) În fața. – Din împotrivă.

ÎMPOTRÍVA prep. (Construit cu gen.) Contra, în contra, în ciuda. ♦ (Rar) Către, spre. ♦ (Înv.) În fața. – Din împotrivă.

ÎMPOTRÍVA prep. (Construit cu genitivul) În opoziție, contra, în contra, în ciuda. Împotriva așteptărilor, nenea Iorgu nu sări de pe canapea, nici nu începu să se plimbe ca de obicei. C. PETRESCU, S. 103. Cine poate sta împotriva lui Dănilă? CREANGĂ, P. 39. În vremea aceasta sosise la curtea împărătească scrisori secrete ale lui Basta împotriva lui Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. II 271. ♦ (Neobișnuit) Către, spre. S-a dus împotriva oamenilor cu care stătuse de vorbă. SADOVEANU, D. P. 152. ♦ (Învechit) În față, față în față. Tocmai împotriva intrării se zvîrcolea o namilă de balaur și-și despica fălcile cît să înghiță un călăreț. DELAVRANCEA, S. 90.

împotríva (-po-tri-) prep. (~ lui)

împotríva prep. (sil. -tri-)

ÎMPOTRÍVA prep. 1. asupra, contra, (înv.) către, despre, spre. (Pornește ~ dușmanului.) 2. contra, pentru. (Medicament ~ hepatitei.) 3. v. contrar.

ÎMPOTRÍVA prep. 1) (urmat de un substantiv în genitiv sau de un substitut al acestuia, exprimă un raport spațial, indicând direcția opusă) Contra; asupra. Pornește împotriva dușmanului. Medicament împotriva hepatitei. 2) (exprimă un raport de opoziție) Contra; în contra. A acționat împotriva voinței. Împotriva vântului. Sil. [-po-tri-] /Din împotrivă

ÎMPOTRÍVA prep. 1. asupra, contra, (înv.) către, despre, spre. (Pornește ~ dușmanului.) 2. contra, pentru. (Medicament ~ hepatitei.) 3. contra, contrar. (~ părerii curente.)

À CONTRECOEUR (fr.) împotriva inimii – A face ceva à contrecoeur, împotriva propriei dorințe.

WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) când apare un adevărat geniu în lume, poți să-l recunoști după acest semn: toți ignoranții se unesc împotriva lui – J. Swift, „Thoughts on various subjects”.